Iată cum politica a influențat modul în care măsurăm timpul!

De la stabilirea fusurilor orare până la alegerea meridianului de la Greenwich și impunerea unei singure ore oficiale într-o țară uriașă precum China, istoria arată că modul în care oamenii își măsoară timpul a fost legat și de putere.

Timp de mii de ani, oamenii și-au organizat viața după ritmurile naturii: răsăritul și apusul Soarelui, fazele Lunii, mareele și schimbarea anotimpurilor. În comunitățile agricole, acestea îi ajutau să știe când să semene și când să strângă recolta. Lucrurile s-au schimbat pe măsură ce societățile au devenit mai complexe. Cultura, religia, economia, tehnologia și deciziile luate de autorități au influențat felul în care oamenii au început să-și împartă zilele și anii.

Orice sistem folosit pentru măsurarea timpului este, în esență, o convenție stabilită de oameni, a explicat Elizabeth Cohen, profesoară de științe politice la Universitatea Boston, citată de Associated Press.

Calendarul

Calendarele sunt unul dintre cele mai simple exemple. Unele civilizații și-au construit calendarele după Soare, altele după Lună, iar altele au combinat cele două sisteme. Nici săptămâna nu a avut întotdeauna cele șapte zile cu care suntem obișnuiți astăzi. În prezent, calendarul gregorian, cu 12 luni și ani bisecți, este folosit pe scară largă în lume. Alte calendare continuă însă să fie utilizate în scopuri religioase sau culturale, inclusiv în țări precum Israel și Thailanda.

Pentru cea mai mare parte a istoriei, viața de zi cu zi nu depindea de respectarea unei ore exacte. Un agricultor își organiza munca în funcție de lumină, vreme și anotimpuri, nu pentru că ceasul arăta o anumită oră.

Revoluția Industrială, începută în Anglia în secolul al XVIII-lea și extinsă ulterior în alte țări, a schimbat această relație cu timpul. Fabricile aveau nevoie de programe clare și de muncitori care să înceapă și să termine lucrul la ore stabilite.

Potrivit lui Michael O’Malley, profesor de istorie la Universitatea George Mason din Virginia, industrializarea a contribuit la apariția unei percepții regulate și stricte asupra timpului. Ceasul a devenit astfel o autoritate exterioară după care oamenii trebuiau să-și organizeze viața.

Odată cu dezvoltarea căilor ferate a apărut o altă problemă. La jumătatea secolului al XIX-lea, în Statele Unite existau peste 40 de ore locale, stabilite în jurul diferitelor orașe. Pentru companiile feroviare, acest lucru făcea foarte dificilă stabilirea orarelor trenurilor.

Temându-se că standardizarea fusurilor orare ar putea fi făcută fără să se țină cont de nevoile lor, companiile feroviare au decis să stabilească propriile reguli. Asociația Americană a Căilor Ferate, care le reprezenta, a convenit cu operatorii ca Statele Unite să fie împărțite în patru fusuri orare. Măsura a fost aplicată începând cu 18 noiembrie 1883.

Una dintre schimbările importante în modul în care americanii își stabileau ora a venit astfel din nevoile economice și practice ale transportului feroviar.

Și alegerea meridianului de referință al lumii are o componentă politică. Meridianul zero este linia imaginară care unește Polul Nord de Polul Sud și de la care se măsoară longitudinea spre est și spre vest. El este folosit și ca reper pentru stabilirea timpului la nivel mondial.

Meridianul Zero

În 1884, în cadrul unei conferințe internaționale, s-a decis ca acest meridian să treacă prin Greenwich, în Anglia.

Kevin Birth, profesor de antropologie la Colegiul Queens din New York, spune că Greenwich nu a fost ales pentru că ar fi existat un motiv natural ca meridianul zero să treacă tocmai pe acolo. Însă decizia a fost luată într-o perioadă în care Imperiul Britanic era una dintre marile puteri ale lumii. „Nu exista un motiv natural pentru ca longitudinea zero să treacă prin Greenwich: punctul de plecare trebuia ales prin convenție”, a explicat profesorul.

China oferă unul dintre cele mai clare exemple despre legătura dintre timp și politică. Țara se întinde pe mai mult de 5.000 de kilometri de la est la vest, însă are un singur fus orar oficial. Sistemul a fost introdus în 1949, când Partidul Comunist Chinez a preluat puterea, fiind prezentat ca o modalitate de consolidare a unității naționale.

Întreaga țară funcționează după ora Beijingului. Diferențele geografice sunt însă uriașe: Soarele răsare în estul Chinei cu câteva ore înainte de a răsări în vest. Din acest motiv, în unele zone oamenii își adaptează în practică programul la realitatea locală.

Fusurile orare nu sunt trasate uniform pe glob, iar statele își stabilesc propriile reguli. Același lucru este valabil și pentru ora de vară. În Statele Unite, de exemplu, statele pot decide dacă o aplică sau nu.

Specialiștii în științe politice atrag atenția că timpul poate deveni un instrument de putere. Autoritățile îl pot folosi pentru a controla activitatea oamenilor, de exemplu prin impunerea unor ore de interdicție a circulației. În sens invers, timpul poate fi folosit și pentru a contesta autoritatea: prin greve sau încetinirea deliberată a activității, angajații pot transforma timpul de muncă într-un mijloc de presiune.

Tocmai această capacitate de a controla timpul și regulile după care este organizată viața oamenilor poate genera lupte pentru putere. „Timpul are multă putere, iar oamenii se luptă în jurul lui pentru a încerca să se impună asupra altora sau pentru a înlătura jugul care le-a fost impus”, a subliniat Elizabeth Cohen.

Astfel, ora după care ne ghidăm zilnic, fusurile orare pe care le traversăm și calendarele după care ne organizăm viața nu sunt doar rezultatul mișcării Pământului și al succesiunii dintre zi și noapte. De-a lungul timpului, acestea au fost influențate de nevoi practice, interese economice și de supremația politică a marilor puteri.