O nouă descoperire ar putea explica de ce medicamentele pentru migrene nu au efect pentru unii oameni

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Migrena ar putea fi mult mai complexă decât o afecțiune definită de durerea de cap. Un studiu realizat în Norvegia, pe date medicale și genetice provenite de la peste 43.000 de persoane, arată că inteligența artificială poate identifica persoane cu migrenă chiar și atunci când nu primește informații

În prezent, diagnosticul migrenei se bazează în principal pe simptomele descrise de pacient. Nu există un test de sânge, o scanare sau un biomarker consacrat care să confirme singur diagnosticul. Potrivit Euronews, Organizația Mondială a Sănătății estimează că migrenele afectează aproximativ 14-15% din populația lumii, adică peste un miliard de oameni. Studiul publicat în revista Neurology sugerează însă că boala lasă urme biologice care depășesc cu mult episodul de durere de cap.

Cercetătorii de la Universitatea Norvegiană de Știință și Tehnologie au analizat date din Trøndelag Health Study, un amplu studiu populațional norvegian. Pentru partea de diagnostic au fost incluse 43.197 de persoane, dintre care 8.974 au fost clasificate ca având migrenă. Algoritmul a primit informații despre starea generală de sănătate, sănătatea mintală, afecțiuni cardiovasculare și musculoscheletale, somn, activitate fizică, medicamente, caracteristici demografice și date genetice.

Un detaliu este esențial: modelul nu a primit informații despre caracteristicile durerii de cap. Chiar și așa, cel mai performant model a obținut un scor AUC de 0,80 în analiza inițială și 0,79 pe setul de testare separat. AUC este o măsură folosită pentru a evalua cât de bine poate un model să distingă între două categorii. Adăugarea informațiilor genetice a îmbunătățit doar marginal rezultatul, ceea ce arată că datele clinice generale au avut deja o contribuție importantă. Vârsta a fost cel mai important factor folosit de model, urmată de elemente precum durerile de gât, menstruația și greața.

Cercetătorii au mers mai departe și au încercat să vadă dacă persoanele cu migrenă formează grupuri distincte. Dintre 12.185 de participanți pentru care existau suficiente informații despre durerile de cap, algoritmul a identificat un grup de 1.425 de persoane în care 94% îndeplineau criteriile cercetătorilor pentru migrenă. Acest grup a putut fi împărțit la rândul său în patru subgrupuri. Primul era format exclusiv din bărbați. Al doilea se caracteriza prin dureri de gât pronunțate. Al treilea combina mai multe dureri musculoscheletale cu anxietate și depresie. Al patrulea semăna cel mai mult cu ceea ce medicii recunosc drept migrenă „clasică”, inclusiv prin prezența aurei.

Aceasta poate provoca temporar lumini intermitente, linii în zigzag, pete oarbe, furnicături, amorțeală sau dificultăți de vorbire înaintea ori în timpul unui episod. Și semnalele genetice au diferit între aceste grupuri. Cercetătorii au constatat că scorurile genetice construite cu ajutorul machine learning au separat mai bine subgrupurile decât scorurile poligenice convenționale.

Descoperirea ar putea avea consecințe mai importante decât apariția unui nou instrument de diagnostic. Una dintre marile probleme ale tratamentului migrenei este că aceeași terapie poate funcționa foarte bine pentru un pacient și mult mai slab pentru altul. Dacă există mai multe forme biologice ale migrenei, diferențele dintre ele ar putea contribui la această situație. Pe viitor, cercetătorii speră că identificarea acestor „semnături” biologice ar putea ajuta medicii să stabilească mai precis ce tratament are cele mai mari șanse să funcționeze pentru fiecare pacient, în locul unei abordări bazate în mare parte pe încercare și ajustare.

Studiul nu înseamnă însă că AI poate diagnostica deja migrena în cabinet sau că există patru diagnostice medicale oficiale noi. Autorii vorbesc despre subgrupuri identificate prin algoritmi și despre dovezi care susțin ipoteza că migrena este un „spectru” de afecțiuni biologice. Cercetarea este de tip observațional, iar rezultatele trebuie validate în alte populații înainte ca ele să poată schimba practica medicală. Totuși, direcția cercetării este semnificativă. Dacă migrena poate fi identificată din combinații de date clinice, genetice și de mediu, viitorul diagnosticului ar putea depinde mai puțin de întrebarea „cum te doare capul?” și mai mult de ceea ce se întâmplă în organism înainte, în timpul și după un episod.