Conflictul care a deschis drumul României moderne

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Pentru istoria României, Războiul Crimeii (1853–1856) a reprezentat un moment de cotitură. Deși Principatele Române nu au fost principalii actori militari ai conflictului, desfășurarea și, mai ales, consecințele sale diplomatice au creat condițiile internaționale favorabile pentru Unirea Moldovei cu Țara Românească și pentru constituirea statului român modern.

În vara anului 1853, armatele țarului trec Prutul și ocupă Principatele Române, transformând tensiunile dintre Rusia și Imperiul Otoman într-un război deschis. Dunărea devine rapid una dintre principalele linii ale confruntării.

În ceea ce avea să fie cunoscut drept „Campania Dunării”, trupele otomane și ruse se înfruntă în jurul marilor fortificații de pe fluviu. Forțele ruse sunt respinse, iar situația se schimbă decisiv în momentul în care Austria amenință să intervină de partea adversarilor Rusiei.

Tot în 1853, Franța și Regatul Unit, urmate apoi de Regatul Sardiniei și a Piemontului, intervin în conflict de partea Imperiului Otoman.

Extinderea războiului

Presată diplomatic și militar, Rusia își retrage trupele din Principate în vara anului 1854. Plecarea rușilor lasă însă în urmă un teritoriu grav afectat de ocupație și rechiziții. Războiul se mută apoi spre alte fronturi. În Marea Baltică, flota anglo-franceză atacă fortificațiile și porturile rusești, în timp ce în Marea Neagră conflictul capătă o amploare mult mai mare, desfășurându-se atât pe mare, cât și pe uscat. În Crimeea au loc câteva dintre cele mai importante bătălii ale războiului, iar înfrângerile succesive suferite de armata rusă deschid drumul către asediul Sevastopolului.

Asediul durează aproape un an și devine punctul central al întregului conflict. Forțele aliate sunt aprovizionate prin marile baze militare de la Varna și Constantinopol, iar controlul Mării Negre permite aliaților să mențină presiunea asupra pozițiilor rusești. După luni de lupte, Sevastopolul cade la 9 septembrie 1855.

Căderea orașului reprezintă lovitura decisivă pentru Rusia. Aliații distrug baza navală și flota rusă din Marea Neagră, iar Imperiul Rus este obligat să accepte negocierile de pace. Războiul Crimeii intră astfel în ultima sa etapă, iar Europa se pregătește pentru o nouă configurație politică, cu consecințe importante și pentru Principatele Române.

Efectele asupra Principatelor Române

Un prim efect important a fost înlăturarea temporară a protectoratului exclusiv rusesc asupra Principatelor. Înainte de război, Rusia își consolidase puternic influența asupra Moldovei și Țării Românești. Înfrângerea sa și noul echilibru de putere stabilit după 1856 au redus această dominație și au readus Principatele în atenția diplomației europene.

Un rol esențial l-a avut Tratatul de la Paris din 1856. Prin acesta, Moldova și Țara Românească au fost scoase de sub protectoratul Rusiei și puse sub garanția colectivă a marilor puteri europene. Mai mult, problema organizării Principatelor a devenit o chestiune europeană. Marile Puteri au acceptat consultarea populației prin Divanurile ad-hoc, ceea ce le-a oferit românilor ocazia de a-și exprima oficial opțiunea pentru unire.

Momentul a fost exploatat cu abilitate de generația pașoptistă, care a transformat idealul unirii într-un proiect politic coerent. În 1857, majoritățile din Divanurile ad-hoc ale Moldovei și Țării Românești s-au pronunțat pentru unirea celor două Principate, iar în ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn al Moldovei și apoi al Țării Românești, realizând astfel Unirea Principatelor.

Importanța Războiului Crimeii nu se limitează numai la schimbarea statutului internațional al Principatelor. Conflictul a modificat raportul de forțe în Europa și a creat o fereastră diplomatică excepțională pe care oamenii politici români au știut să o folosească. Fără această schimbare a contextului european, drumul către Unirea din 1859 ar fi fost considerabil mai dificil.

Principatele, sub garanția marilor forțe europene

Războiul Crimeii, iar apoi reorganizarea politică internațională dintre anii 1856–1859 pot fi privite ca momentul în care problema românească a trecut de la nivelul unei aspirații naționale la cel al unei chestiuni europene. Războiul Crimeii nu a creat singur România modernă, dar a contribuit decisiv la apariția contextului politic în care aceasta a putut fi construită.

Efectele Războiului Crimeii asupra Principatelor Române au fost sintetizate cel mai bine de către Grigore Gafencu.

„Războiul Crimeii avusese drept scop să stabilească în Răsărit o ordine și o limită. Tratatul de la Paris a fixat această limită la Dunărea de Jos. Dunărea, fluviu european trebuia să aparțină în întregime Europei; Basarabia, pământ moldovenesc, urma să revină statului care asigura libertatea Dunării (numai partea sa sudică, n.r.); Principatele dunărene trebuiau să se bucure, la fel ca și Dunărea, de garanția Europei.

Aceste condiții justificau și asigurau constituirea României, unită și liberă. Noul stat, care urma să se nască, avea drept bază un act ce stabilea un echilibru. Destinul său era legat de acest echilibru, după cum acest echilibru depindea de existența lui”, concluziona Gafencu.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Un război care a schimbat Europa și destinul Principatelor Române

Putere, stres și decizii fatale: oamenii din spatele Primului Război Mondial

Peter Cullen, glasul lui Optimus Prime din „Transformers”. Fratele său, veteran de război, i-a inspirat vocea

Cine poartă responsabilitatea pentru izbucnirea Primului Război Mondial?