Putere, stres și decizii fatale: oamenii din spatele Primului Război Mondial

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Izbucnirea unui război, cu atât mai mult a unuia de amploare mondială, nu este determinată doar de conjuncturi politice, alianțe sau tensiuni acumulate de-a lungul timpului. În cazul Primului Război Mondial, un rol important l-au avut și deciziile unor personaje politice și militare care, aflate în funcții-cheie într-un moment decisiv, au influențat prin acțiunile sau, dimpotrivă, prin inacțiunile lor evoluția evenimentelor.

Tocmai de aceea, istoricii au acordat o atenție deosebită personalităților care au contribuit, într-un fel sau altul, la transformarea unei crize regionale într-un conflict mondial. Cine erau acești oameni? Ce trăsături de personalitate îi caracterizau? Cum gândeau și cum reacționau atunci când se confruntau cu presiunea, incertitudinea și stresul unor decizii cu implicații istorice?

În cazul multor factori decizionali-cheie, militari și politici, implicați în evenimentele care au precedat Primul Război Mondial, istoricii, cu sprijinul specialiștilor din domeniul medical, au identificat o serie de manifestări sugestive pentru presiunea psihică extremă la care aceștia erau supuși: semne de stres și epuizare, schimbări de atitudine, comportamente obsesive, „încordare nervoasă”, oscilații în luarea deciziilor, afecțiuni psihosomatice și chiar tendința de a se refugia într-o realitate construită pentru a face față situației.

Cazul lui Conrad von Hötzendorf

Unul dintre personajele analizate de istorici a fost Conrad von Hötzendorf, șeful Marelui Stat-Major austro-ungar. În mod paradoxal, acesta se îndoia profund și sincer de propria capacitate de a ocupa o asemenea funcție și a cochetat în repetate rânduri cu ideea demisiei.

Era o persoană timidă în societate, care prefera plimbările solitare, iar după moartea soției sale, în 1905, a trecut printr-o perioadă de depresie acută. Ulterior, după ce s-a îndrăgostit din nou, imaginea pe care și-o construise despre sine s-a schimbat. Hötzendorf ajunsese să se proiecteze în rolul unui erou războinic, convins că prin curajul și faptele sale va câștiga inima iubitei.

„Conrad von Hötzendorff combina caracterul fragil al unui soldat beligerant cu nevoia profundă de sprijin venit din partea femeilor, în compania cărora acea mască imobilă de comandant cădea lăsând să se vadă un ego care simțea o nevoie acută de confort și reabilitare psihologică.

Mama lui, Barbara, a trăit alături sau în preajma lui Conrad până când aceasta a murit în 1915. Conrad a umplut acest gol când s-a căsătorit în cele din urmă cu Gina von Reininghaus, divorțată deja, pe care a adus-o la sediul austro-ungar din Teschen, spre marea uimire a colegilor săi și a societății vieneze”, scrie istoricul Christopher Clark în cartea „Somnambulii. Cum a intrat Europa în război în 1914”.

Impactul stresului crizei din vara lui 1914 asupra liderilor politici

Un alt caz interesant este cel al lui Léon Descos, trimisul francez la Belgrad. Un diplomat rus care îl cunoștea îndeaproape observa că „puternica lovitură morală” provocată de cele două Războaie Balcanice îi afectase profund „sistemul nervos”. Potrivit mărturiei sale, Descos devenise mai retras și, din când în când, revenea obsesiv la una dintre ideile sale preferate: caracterul inviolabil al păcii.

Ministrul de Externe austro-ungar, Leopold Berchtold, și premierul francez, René Viviani, au manifestat, la rândul lor, o serie de simptome și stări psihice care nu puteau să nu influențeze modul în care au perceput situația și au luat decizii în momentele de criză.

„În timpul Războaielor Balcanice, Berchtold se plângea mereu în jurnalul lui că avea coșmaruri, nopți nedormite și dureri de cap. Când noul premier francez, René Viviani, un bărbat cu un temperament pacifist, a făcut o călătorie la Sankt-Petersburg în vederea discuțiilor întrunirii din iulie 1914, a fost cât pe ce să sufere de o cădere nervoasă”, menționează Christopher Clark.

Diplomat mort în timpul crizei din iulie 1914

Ambasadorul rus din Serbia, Nicholas Hartwig se afla într-o stare accentuată de presiune psihică. Diplomatul rus Alexander Savinsky considera că își pierduse echilibrul în timpul Războaielor Balcanice.

„Și Hartwig se afla sub presiune. Alexander Savinsky, ministrul rus la Sofia, credea că Hartwig `își pierduse echilibrul în timpul Războaielor Balcanice; Hartwig, observa Savinsky, vede inamici imaginari peste tot`. La începutul verii lui 1914, Hartwig se plângea mereu că avea probleme cu inima și tânjea după vacanța de vară și tratamentul de la Bad Nauheim. Însă, nu avea să supraviețuiască crizei din Iulie”, mai menționează Christopher Clark.

Dacă adăugăm acestor cazuri și instabilitatea manifestată de-a lungul timpului de împăratul Germaniei, Wilhelm al II-lea, precum și presiunile psihice asupra țarului Nicolae al II-lea, putem contura mai bine starea în care se aflau, în vara anului 1914, principalii lideri politici și militari care urmau să ia decizii ce aveau să împingă continentul într-un război devenit, în scurt timp, mondial.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Expoziția care a prevestit Primul Război Mondial. Cum a devenit un eveniment cultural un câmp de luptă simbolic

Cine domina financiar Bucureștiul înainte de Primul Război Mondial

Cum negociau politicienii viitorul României după Primul Război Mondial

Când Europa a apăsat pe trăgaci: Mecanismul care a împins lumea în Primul Război Mondial