Astronomii susțin că au localizat, în premieră, emisii radio provenite direct de la o planetă din afara Sistemului Solar. Semnalele nu sunt mesaje trimise de o civilizație, ci posibile urme ale unor aurore și ale unui câmp magnetic extrem de puternic. Rezultatul nu a fost încă evaluat de comunitatea științifică.
La aproximativ 64 de ani-lumină de Pământ, o planetă gigantică pare să emită unde radio. Nu este vorba despre un mesaj artificial și nici despre o încercare de comunicare, ci despre un fenomen natural produs în câmpul magnetic al planetei.
O echipă de astronomi afirmă că a localizat emisii radio provenite direct de la exoplaneta Beta Pictoris b. Dacă rezultatul va fi confirmat prin evaluare colegială și observații independente, ar reprezenta prima detectare neechivocă a unor emisii radio aurorale provenite de la o planetă din afara Sistemului Solar.
Lucrarea a fost publicată la 15 septembrie 2026 pe platforma arXiv. La momentul redactării acestui articol, este un preprint și nu a trecut încă prin procesul de evaluare colegială.
Beta Pictoris b este un gigant gazos cu o masă estimată la aproximativ 12 ori masa lui Jupiter. Se află într-un sistem planetar foarte tânăr, format în urmă cu aproximativ 23 de milioane de ani, în jurul unei stele înconjurate de un disc întins de praf și resturi.
Planeta se rotește în jurul propriei axe în aproximativ nouă ore și orbitează la o distanță față de steaua sa asemănătoare celei dintre Saturn și Soare. Dimensiunea, temperatura ridicată și separarea aparentă față de stea au făcut-o una dintre cele mai studiate exoplanete fotografiate direct.
Cercetătorii Kevin N. Ortiz Ceballos, Edo Berger și Yvette Cendes au observat sistemul cu MeerKAT, o rețea de 64 de antene radio amplasată în Africa de Sud. Observațiile au fost realizate în patru sesiuni, între februarie 2025 și mai 2026, la frecvențe cuprinse între aproximativ 0,85 și 3,5 gigahertzi.
Problema principală a cercetărilor precedente era localizarea. Chiar dacă astronomii detectau unde radio într-un sistem planetar, nu puteau demonstra întotdeauna dacă proveneau de la planetă sau de la activitatea magnetică a stelei.
Echipa a folosit pozițiile a nouă quasare identificate de Gaia și ale unei surse de calibrare măsurate prin interferometrie radio drept repere pentru a calibra cu mare precizie imaginile. Poziția sursei radio a coincis cu cea calculată pentru Beta Pictoris b și a fost incompatibilă statistic cu pozițiile stelei și ale planetei Beta Pictoris c. Autorii estimează că ipoteza originii stelare este exclusă la un nivel de 4,4 sigma, după includerea incertitudinilor sistematice.
Astronomii au detectat emisii persistente, dar și izbucniri rapide și repetate, puternic polarizate circular. Aceste caracteristici indică un mecanism natural cunoscut drept instabilitate maser-ciclotronică electronică, întâlnit și în magnetosferele planetelor din Sistemul Solar.
Aurorele apar atunci când particulele încărcate electric sunt ghidate și accelerate de-a lungul liniilor câmpului magnetic. Interacțiunea lor cu magnetosfera și atmosfera poate produce lumină, dar și unde radio.
Emisiile detectate de MeerKAT ar indica un câmp magnetic de cel puțin 1,25 kilogauss, adică aproximativ 1.250 de gauss, în zona magnetosferei în care au fost generate undele radio. Dacă interpretarea va fi confirmată, aceasta ar reprezenta prima măsurare directă a intensității câmpului magnetic în regiunea emițătoare a unei exoplanete.
Câmpurile magnetice oferă informații despre structura și dinamica internă a planetelor. Ele influențează, de asemenea, interacțiunea cu vântul stelar și pierderea atmosferei. Noua metodă le-ar putea permite astronomilor să studieze proprietăți planetare care nu pot fi observate direct cu telescoapele optice.
În limbajul obișnuit, expresia „semnal radio” poate sugera existența unui emițător și a unui mesaj. În astronomie, termenul desemnează însă orice radiație electromagnetică detectată în domeniul undelor radio.
Frecvențele, polarizarea și variațiile raportate sunt compatibile cu un mecanism natural de emisie radio aurorală. Cercetătorii nu au găsit niciun indiciu că sursa ar fi tehnologică sau că semnalele ar reprezenta o formă de comunicare. Beta Pictoris b este, în plus, un gigant gazos foarte fierbinte, fără o suprafață solidă cunoscută, și nu este considerată o planetă locuibilă.
Descoperirea are o importanță științifică deosebită, chiar dacă emisiile nu indică existența unei civilizații extraterestre, ci au o origine naturală. Ele le-ar putea oferi astronomilor o nouă metodă de măsurare a câmpurilor magnetice ale planetelor îndepărtate și de studiere a evoluției atmosferelor acestora.
Confirmarea va necesita însă evaluarea lucrării de către alți specialiști și repetarea observațiilor. Până atunci, formularea corectă este că cercetătorii raportează ceea ce ar putea fi prima localizare neechivocă a emisiilor radio aurorale provenite de la o exoplanetă, nu că descoperirea a devenit deja un fapt științific definitiv.
Pământul, Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun produc emisii radio aurorale. Cele ale lui Jupiter sunt atât de puternice încât pot fi detectate de pe Pământ cu radiotelescoape.
Beta Pictoris b se rotește în aproximativ nouă ore, mult mai repede decât Pământul. Rotația rapidă ar putea contribui la activitatea intensă a magnetosferei sale.
O cercetare anterioară, publicată în 2024, căutase emisii radio de la aceeași planetă la frecvențe cuprinse între 250 și 500 de megahertzi, dar nu detectase niciun semnal. Noul rezultat a fost obținut într-un interval diferit de frecvențe.
Surse
https://arxiv.org/abs/2609.16720
https://exoplanetarchive.ipac.caltech.edu/overview/beta pic
https://www.sarao.ac.za/science/meerkat/
Un meteorit, vechi de 4,6 miliarde de ani, i-a uimit pe astronomi
Încă un mister al Lunii a fost elucidat. Ce a provocat asimetria bizară a satelitului Pământului?
3 mari mituri despre vreme. Cât de adevărate sunt și de ce persistă aceste preconcepții?
Vânturile generate de găurile negre sunt de 100 de ori mai puternice decât se credea