O nouă specie de pinguin a fost descrisă după mai bine de un secol

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Timp de generații, pinguinii gentoo au fost considerați membrii aceleiași specii. Analiza genomului lor a dezvăluit însă patru ramuri evolutive distincte, iar cercetătorii propun recunoașterea unei noi specii de pe unele dintre cele mai izolate insule ale planetei.

În aparență, pinguinii gentoo răspândiți în jurul Oceanului Austral seamănă foarte mult între ei: au spatele negru, abdomenul alb, ciocul portocaliu și o bandă albă deasupra ochilor. Diferențele vizibile dintre colonii sunt atât de discrete, încât păsările au fost mult timp clasificate ca aparținând aceleiași specii, Pygoscelis papua.

O amplă analiză genetică publicată la 23 aprilie 2026 în revista Communications Biology schimbă însă această imagine. O echipă internațională de cercetători susține că așa-numitul pinguin gentoo ar trebui împărțit în patru specii distincte. Una dintre ele, Pygoscelis kerguelensis, nu fusese recunoscută și descrisă anterior ca specie.

Universitatea California, Berkeley, o prezintă drept prima specie nouă de pinguin numită după mai bine de o sută de ani.

Specia ascunsă pe Insulele Kerguelen

Noua specie trăiește în principal pe Insulele Kerguelen, un arhipelag francez izolat din sudul Oceanului Indian, cunoscut și sub numele de Insulele Dezolării. Cercetătorii propun includerea pinguinilor de pe Insula Heard în aceeași unitate evolutivă, pe baza deplasărilor înregistrate prin satelit. Datele genetice analizate provin însă numai de la păsările din Kerguelen, iar Insula Heard se află la peste 400 de kilometri distanță.

Pinguinul a primit denumirea științifică Pygoscelis kerguelensis, inspirată de locul în care trăiește. La exterior, seamănă foarte mult cu ceilalți pinguini gentoo. Are însă dimensiuni intermediare și prezintă diferențe genetice, ecologice și, într-o măsură mai redusă, anatomice.

Este ceea ce biologii numesc o „specie criptică”: o specie care poate fi greu de deosebit prin simpla observare, dar care urmează o istorie evolutivă proprie.

Pentru descrierea oficială, cercetătorii au desemnat drept holotip un exemplar mascul colectat pe Insula Kerguelen la 31 decembrie 1897 și păstrat la Muzeul American de Istorie Naturală. Holotipul este exemplarul de referință pe baza căruia este definită o specie nouă.

Patru specii în loc de una

Echipa a analizat genomurile a 64 de pinguini proveniți din zece colonii de reproducere. Studiul a acoperit aproape întreaga distribuție geografică a pinguinilor gentoo și a inclus comparații privind caracteristicile fizice, hrana, comportamentul, vocalizările și perioada de reproducere.

Rezultatele au evidențiat patru linii evolutive:

• pinguinul gentoo nordic, Pygoscelis papua, întâlnit în Insulele Falkland/Malvine și pe Insula Martillo, în sudul Americii de Sud;
• pinguinul gentoo sudic, Pygoscelis ellsworthi, din Peninsula Antarctică, Antarctica maritimă și Georgia de Sud;
• pinguinul gentoo estic, Pygoscelis taeniata, de pe insulele Crozet, Marion și Macquarie;
• pinguinul gentoo sud-estic, nou descrisul Pygoscelis kerguelensis, din Insulele Kerguelen și, potrivit clasificării propuse, de pe Insula Heard.

Primele trei fuseseră considerate, în diferite clasificări, subspecii sau populații ale aceleiași specii. Cercetătorii propun acum ridicarea lor la rang de specii distincte.

Revizuirea este susținută de studiul publicat, dar clasificările zoologice nu se modifică automat. Propunerea trebuie analizată și preluată de organizațiile și bazele de date taxonomice internaționale.

Cum au devenit atât de diferiți?

Pinguinii gentoo pot înota pe distanțe mari, dar manifestă o fidelitate puternică față de locurile de reproducere. Revin în aceleași colonii și nu se deplasează frecvent între arhipelagurile izolate.

În timp, separarea geografică a limitat schimburile genetice dintre populații. Un rol important l-a avut și Frontul Polar Antarctic, zona în care apele reci din apropierea Antarcticii întâlnesc apele mai calde ale regiunilor subantarctice. Diferențele de temperatură, salinitate și hrană au supus coloniile unor presiuni evolutive diferite.

Analizele au descoperit semnale ale selecției naturale în gene implicate în termoreglare, depozitarea grăsimilor, transportul oxigenului, metabolism și dezvoltarea scheletului.

Pinguinii sudici prezintă semnale genetice asociate producerii căldurii, depozitării grăsimilor și supraviețuirii în mediul polar. Cei estici au modificări genetice care ar putea contribui la folosirea eficientă a energiei, transportul oxigenului și activitatea prelungită sub apă. În cazul noii specii din Kerguelen au fost identificate semnale legate de plasticitatea neuronală și adaptarea musculaturii, pe care autorii le interpretează drept posibile răspunsuri la variațiile sezoniere ale mediului.

O descoperire cu efecte asupra conservării

Separarea în patru specii schimbă modul în care trebuie evaluată situația acestor păsări. O singură specie cu o răspândire foarte mare poate părea relativ sigură. Împărțită în mai multe specii cu teritorii restrânse, imaginea devine mai îngrijorătoare.

Modelele climatice folosite în studiu indică pierderi importante de habitat pentru trei dintre cele patru grupuri până la jumătatea secolului. Speciile de pe insulele subantarctice sunt deosebit de vulnerabile: dacă mediul lor se schimbă, nu au întotdeauna alte teritorii apropiate în care să se stabilească.

Pinguinul gentoo sudic ar putea, dimpotrivă, să-și extindă aria în Antarctica pe măsură ce temperaturile cresc. Această posibilă extindere nu înseamnă însă că toate speciile de pinguini vor beneficia de încălzirea regiunii.

Știați că?

Numele „gentoo” nu provine din locurile în care trăiesc pinguinii. Originea sa exactă este nesigură, iar termenul a fost folosit de exploratorii și naturaliștii europeni încă din secolul al XVIII-lea.

Pinguinii gentoo sunt recunoscuți după petele albe care se întind deasupra ochilor și se unesc pe creștet, precum și după ciocul portocaliu intens.

Noua specie a fost descrisă cu ajutorul unor exemplare de muzeu colectate în secolul al XIX-lea. Colecțiile istorice pot păstra informații esențiale pentru descoperiri realizate la peste o sută de ani după moartea animalelor.

O „specie criptică” nu este ascunsă fizic. Ea a rămas nerecunoscută deoarece seamănă foarte mult cu o altă specie.

Surse

https://www.washingtonpost.com/science/2026/09/29/scientists-identify-new-species-penguin-first-more-than-century/

https://vcresearch.berkeley.edu/news/scientists-split-gentoo-penguins-four-species

https://www.nature.com/articles/s42003-026-10081-7

Vă recomandăm să citiți și:

Un super-prădător din Africa stârnește mai multă frică decât „regele junglei”

Oamenii de știință au descoperit cheia pentru prevenirea unei extincții în masă

Acidificarea oceanelor ar putea micșora creierul calamarilor cu aproape 50%

Patru arbori de cacao peruvieni nou descoperiți ar putea salva viitorul ciocolatei