Jonathan are 194 de ani. Ce au descoperit cercetătorii în ADN-ul celui mai bătrân animal terestru cunoscut

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Jonathan era deja adult când a ajuns pe insula Sfânta Elena, în 1882. La vârsta estimată de 194 de ani, țestoasa încă are poftă de mâncare și reacționează la vocea îngrijitorului său. Analiza ADN-ului arată cum a reușit organismul său să reziste atât de mult.

În 1882, o țestoasă uriașă a fost adusă pe insula Sfânta Elena din Atlanticul de Sud. O fotografie realizată în jurul anului 1886 o arată deja complet dezvoltată, ceea ce sugerează că avea atunci cel puțin 50 de ani.

Țestoasa, numită Jonathan, trăiește și astăzi. Vârsta sa este estimată la 194 de ani, iar Guinness World Records o recunoaște drept cel mai bătrân animal terestru aflat în viață despre care există dovezi convingătoare.

Cercetătorii i-au analizat acum genomul și mecanismele care reglează activitatea genelor. Studiul, publicat la 7 octombrie 2026 în revista Science Advances, a identificat câteva particularități care ar putea contribui la longevitatea sa.

Cum a fost obținut ADN-ul unei țestoase de 194 de ani?

Jonathan este o țestoasă-gigant de Aldabra, specie care poate depăși vârsta de 100 de ani. Pentru a evita riscul unei infecții, autoritățile insulei Sfânta Elena nu le-au permis cercetătorilor să-i recolteze sânge.

Medicul veterinar a așteptat ca animalul să deschidă gura în așteptarea hranei și a prelevat celule de sub limbă. Prima încercare a eșuat, deoarece probele conțineau mai ales ADN provenit de la bacteriile din cavitatea bucală. O nouă recoltare a oferit suficient material genetic pentru analiză.

ADN-ul era mai fragmentat decât cel obținut din sânge. Cercetătorii au completat secvențele lipsă prin compararea lor cu genomul unei țestoase din aceeași specie, în vârstă de 36 de ani.

Gene implicate în repararea celulelor

Echipa a identificat 287 de variante genetice întâlnite la Jonathan, dar nu și la exemplarele folosite pentru comparație. Printre acestea se află variante ale unor gene asociate cu repararea ADN-ului, funcționarea mitocondriilor, reglarea insulinei și întreținerea telomerilor.

Mitocondriile produc energia necesară funcționării celulelor. Telomerii sunt structuri aflate la capetele cromozomilor, pe care îi protejează în timpul diviziunii celulare. Deteriorarea acestor sisteme este legată de îmbătrânire și de apariția unor boli.

Jonathan are și copii suplimentare ale unei gene implicate în identificarea și eliminarea celulelor îmbătrânite sau canceroase. Descoperirea nu dovedește însă că aceste particularități i-au prelungit viața.

ADN-ul său păstrează unele caracteristici întâlnite la țestoase mai tinere

Cercetătorii au analizat și epigenomul, adică modificările chimice care influențează modul în care genele funcționează, fără să schimbe structura ADN-ului.

Un asemenea proces este metilarea ADN-ului: atașarea unor mici grupări chimice de anumite regiuni ale ADN-ului. Aceste marcaje contribuie la activarea sau dezactivarea genelor.

Odată cu înaintarea în vârstă, distribuția marcajelor tinde să devină mai neregulată. În cea mai mare parte a genomului, Jonathan prezenta schimbările așteptate la un animal foarte bătrân. În anumite regiuni legate de funcționarea mitocondriilor, marcajele erau însă mai bine organizate decât la celelalte țestoase adulte analizate.

Această stabilitate ar putea ajuta celulele să producă energie și să repare daunele acumulate în timp. Studiul nu demonstrează însă că ea explică viața neobișnuit de lungă a lui Jonathan.

Au descoperit cercetătorii secretul longevității?

Nu. Studiul analizează un singur animal cu o vârstă excepțională și nu poate demonstra că particularitățile identificate sunt cauza longevității sale.

Jonathan a beneficiat și de condiții favorabile: trăiește într-un climat blând, primește hrană atent aleasă și este supravegheat de veterinari. Nu știm cât din longevitatea sa se datorează genelor și cât mediului.

Cercetătorii au comparat epigenomul său cu cel al altor patru țestoase de Aldabra, de vârste diferite. Eșantionul este prea redus pentru concluzii generale despre specie și cu atât mai puțin despre îmbătrânirea oamenilor.

Unele mecanisme seamănă însă cu cele observate la persoane extrem de longevive, în special păstrarea funcției mitocondriale și repararea eficientă a ADN-ului. Studierea lor ar putea contribui la înțelegerea îmbătrânirii sănătoase, nu la transferarea longevității unei țestoase asupra omului.

Cum se simte Jonathan la 194 de ani?

Cataracta l-a lăsat aproape orb, dar Jonathan își păstrează pofta de mâncare. Își ridică capul și își întinde gâtul când aude vocea medicului veterinar Joe Hollins, care îl îngrijește de mai mulți ani.

Trăiește pe domeniul Plantation House, reședința guvernatorului insulei Sfânta Elena. De la nașterea sa estimată, în jurul anului 1832, au trecut două războaie mondiale, zeci de generații umane și transformări pe care primii săi îngrijitori nu și le-ar fi putut imagina.

Știați că?

Vârsta lui Jonathan nu este cunoscută dintr-un certificat de naștere. A fost estimată deoarece animalul era deja matur când a ajuns pe insulă, în 1882.

Țestoasele uriașe continuă să crească lent timp de mai multe decenii, dar vârsta unui exemplar adult nu poate fi stabilită exact numai prin examinarea carapacei.

Jonathan a fost fotografiat în secolul al XIX-lea alături de alte țestoase, iar imaginile istorice constituie o parte importantă a dovezilor privind vârsta sa.

Surse

https://www.science.org/doi/10.1126/sciadv.adw8887

https://www.cam.ac.uk/research/news/genetic-analysis-of-the-worlds-oldest-land-animal-reveals-secret-of-living-194-years?utm_source=chatgpt.com

https://www.reuters.com/science/194-year-old-tortoise-worlds-oldest-land-animal-may-hold-clues-longer-life-2026-10-07/

https://www.livescience.com/animals/turtles-tortoises/scientists-discover-the-genetic-secrets-that-may-have-helped-jonathan-the-tortoise-live-to-194-years-old

Vă recomandăm să citiți și:

O specie rară a fost descoperită cu ajutorul unui videoclip de pe TikTok

Avertisment pentru proprietarii de câini: apa aparent liniștită poate ascunde pericole mortale

De ce păduchele de lemn este una dintre cele mai importante viețuitoare ale grădinilor?

Furnicile lucrează mai bine în grupuri mari, au aflat oamenii de știință