Oamenii de știință ar fi rezolvat, în sfârșit, misterul celor două fețe ale Lunii

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O analiză detaliată a rocii lunare aduse de misiunea chineză Chang’e-6 a oferit indicii decisive privind motivul pentru care cele două emisfere ale Lunii arată atât de diferit.

Cercetarea, condusă de profesorul Hejiu Hui de la Universitatea din Nanjing și publicată în revista National Science Review, sugerează că mișcările masive de magmă provocate de atracția gravitațională a Pământului au modelat suprafața satelitului nostru natural în urmă cu miliarde de ani.

Fața vizibilă a Lunii este caracterizată de câmpii vaste de bazalt vulcanic întunecat și o concentrație ridicată de potasiu, elemente rare și fosfor (KREEP).

În schimb, fața ascunsă este dominată de munți vechi, intens craterizați, având o scoarță mult mai groasă și foarte puține câmpii vulcanice.

Prin compararea rocilor colectate de Chang’e-6 de pe fața ascunsă cu cele aduse de misiunile Apollo și Chang’e-5 de pe fața vizibilă, cercetătorii au descoperit o similitudine surprinzătoare la nivelul mantalei.

Diferențe majore la nivelul scoarței

Bazaltele de pe ambele emisfere au compoziții chimice similare în adâncime, ceea ce indică faptul că procesul inițial de cristalizare a oceanului de magmă lunară (LMO) s-a desfășurat omogen în mantaua interioară, scrie Sciencedaily.

Diferențele majore apar însă la nivelul scoarței. Probele aduse de Chang’e-6 prezintă o concentrație mai mare de magneziu pe fața ascunsă, iar rocile din seria Mg conțin cantități extrem de scăzute de elemente rare și rapoarte toriu-samariu diferite față de probele Apollo.

Echipa de cercetători a propus un model explicativ bazat pe faza în care Luna a devenit blocată mareic față de Pământ.

Luna păstrează o manta chimică similară pe ambele emisfere

Forțele gravitaționale exercitate de Pământ, aflat mult mai aproape în acea perioadă, au generat o încălzire mai puternică pe fața vizibilă.

Această diferență de temperatură a declanșat o circulație orizontală la scară largă a magmei topite din interior. Masele calde de magmă au deplasat materialele bogate în magneziu către fața ascunsă, îngroșându-i scoarța, în timp ce ultimele lichide reziduale bogate în KREEP s-au concentrat masiv pe fața vizibilă.

Acest model de circulație termică explică de ce Luna păstrează o manta chimică similară pe ambele emisfere, dar prezintă o scoarță atât de asimetrică și diferențiată din punct de vedere geologic.

Vă mai recomandăm să citiți și:

O formațiune uriașă de rocă asemănătoare celei de pe Lună se ascunde chiar pe Pământ

NASA caută peșteri ascunse pentru a construi prima bază permanentă pe Lună

Un singur impact cu un asteroid ar fi remodelat o întreagă lună marțiană

Praful de pe Lună ar putea ascunde tehnologii extraterestre, susține un studiu