O formațiune uriașă de rocă asemănătoare celei de pe Lună se ascunde chiar pe Pământ

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Un astronaut aflat la bordul Stației Spațiale Internaționale a fotografiat o formațiune stâncoasă neobișnuită în sudul Madagascarului, care seamănă surprinzător cu regiunile luminoase ale Lunii.

Formațiunea este alcătuită din anortozit, o rocă magmatică intrusivă abundentă pe suprafața lunară, având o vechime de cel puțin 600 de milioane de ani.

Observată din spațiu, pătura deschisă la culoare iese în evidență pe fundalul peisajului arid al regiunii. Anortozitul este o rocă plutonică formată prin răcirea lentă a magmei sub suprafața terestră, proces ce permite dezvoltarea unor cristalizări de mari dimensiuni.

Deși pe Pământ anortozitul se găsește în doar câteva locuri, cum ar fi estul Canadei, Scandinavia, sudul Indiei și Madagascar, pe Lună această rocă constituie principala componentă a terenurilor înalte și reflectorizante, vizibile cu ochiul liber de pe Pământ, scrie Sciencedaily.

Imaginea înfățișează masivul Saririaky, o structură care acoperă o suprafață de aproximativ 100 de kilometri pătrați.

O oportunitate rară de a studia evoluția geologică a Lunii de pe Pământ

Regiunea din jurul masivului păstrează urmele unor forțe tectonice uriașe din timpul Punctului Precambrian târziu.

Geologii explică faptul că rocile din jur au suferit o deformare extremă sub influența temperaturilor și presiunilor ridicate din timpul coliziunii maselor continentale care au format supercontinentul Gondwana.

Presiunea a întins și a fragmentat corpurile rigide de rocă, separând masivul Saririaky de un alt depozit situat la 60 de kilometri spre nord.

Prima scoarță lunară

Importanța științifică a formațiunilor terestre de anortozit este uriașă pentru astronomie. Regiunile bogate în anortozit de pe Lună au o vechime de peste 4 miliarde de ani, formându-se în perioada în care satelitul nostru era acoperit de un ocean masiv de magmă.

Pe măsură ce magma s-a răcit, anortozitul a plutit la suprafață, formând prima scoarță lunară.

Deoarece eșantioanele aduse de misiunile Apollo sunt limitate, zăcămintele terestre precum cel din Madagascar sau din munții Beartooth din Montana le oferă cercetătorilor o oportunitate rară de a studia îndeaproape evoluția geologică a Lunii fără a părăsi Pământul.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Praful de pe Lună ar putea ascunde tehnologii extraterestre, susține un studiu

Primul asteroid cu trei capete descoperit în Sistemul Solar are și o mică lună

Un singur impact cu un asteroid ar fi remodelat o întreagă lună marțiană

NASA a descoperit că microbii de pe Pământ ar putea supraviețui pe Lună