Moliile sunt ghidate de câmpul magnetic al Pământului în timpul unei migrații masive. În fiecare an, milioane de molii Agrotis infusa, o specie pe cale de dispariție, ies din coconii subterani din Australia și migrează pe distanțe de până la 1.000 de kilometri către sud. Deși fiecare exemplar face această călătorie o singură dată în viață, insectele reușesc să ajungă la destinație fără să cunoască traseul din experiențe anterioare.
sunt ghidate de câmpul magnetic al Pământului în timpul unei migrații masive în Australia. Un studiu arată că moliile folosesc câmpul magnetic al Pământului pentru a se orienta în timpul migrației nocturne, inclusiv atunci când norii blochează lumina stelelor. Cercetarea a fost coordonată de Eric Warrant, neuroetolog la Universitatea Lund (Suedia).
Primăvara, moliile tinere părăsesc zonele de reproducere din sud-estul Australiei și se îndreaptă spre câteva peșteri din Alpii Australieni. Acolo își petrec vara într-o stare de repaus, adăpostite de căldură, până când temperaturile scad toamna și se întorc în regiunile de origine pentru reproducere.
Anul trecut, aceeași echipă a demonstrat că insectele se pot orienta folosind exclusiv stelele. Noul studiu a urmărit să stabilească dacă și câmpul magnetic terestru contribuie la navigație, mai ales în nopțile înnorate, când stelele nu sunt vizibile.
Moliile sunt ghidate de câmpul magnetic al Pământului în timpul unei migrații masive. Cercetătorii au capturat molii în timpul migrațiilor de primăvară și toamnă, folosind capcane luminoase instalate pe Muntele Selwyn, la aproximativ 70 de kilometri de peșterile în care insectele își petrec vara. Ulterior, le-au transportat într-un laborator special, lipsit de materiale feromagnetice, unde au fost plasate într-un simulator de zbor.
Dispozitivul reproducea un peisaj australian, cu siluete de copaci, dealuri și vegetație, precum și mișcarea solului sub insecte. Deasupra era proiectată fie imaginea unui cer nocturn cu stele, fie un model aleatoriu menit să le împiedice orientarea vizuală. Întregul sistem era înconjurat de o bobină Helmholtz tridimensională, care permitea controlarea câmpului magnetic.
În unele experimente, acesta reproducea condițiile naturale, în timp ce în altele cercetătorii îi modificau direcția sau îl anulau complet. Rezultatele au arătat că moliile puteau menține direcția corectă chiar și atunci când stelele erau înlocuite cu modele aleatorii, atât timp cât câmpul magnetic rămânea activ. Atunci când acesta era eliminat, insectele își pierdeau orientarea, notează ScienceAlert.
Modificarea câmpului magnetic influența direct direcția de zbor. Rotirea acestuia cu 180 de grade sau inversarea înclinației le determina pe molii să zboare în direcția opusă. În schimb, inversarea polarității le împiedica să mai vireze.
Cercetătorii au observat și că zgomotul electromagnetic de radiofrecvență și eliminarea luminii violet-albastre din experimente perturbau orientarea insectelor. Efecte asemănătoare au fost observate și la alte animale care folosesc câmpul magnetic pentru navigație, precum măcălendrii și fluturii monarh.
Aceste rezultate sugerează că moliile Agrotis infusa ar putea avea un receptor magnetic bazat pe o reacție chimică sensibilă la lumină, cunoscută drept mecanismul perechilor de radicali. Cercetătorii încă nu au identificat structura responsabilă pentru acest proces.
Studiul arată că orientarea după stele și câmpul magnetic funcționează împreună, permițându-le insectelor să-și păstreze direcția migratorie chiar și atunci când unul dintre aceste repere nu mai este disponibil.
Studiul a fost publicat în revista Nature.
Patru arbori de cacao peruvieni nou descoperiți ar putea salva viitorul ciocolatei
O inversare bruscă a fost detectată în nucleul Pământului
Oamenii de știință au calculat când vor muri ultimele plante de pe Pământ
Bondarii sunt expuși la mult mai multe metale toxice decât albinele