Rezist, dar nu ma tenta!

Principiul placerii vs principiul realitatii

Greu de rezistat ispitei unei recompense imediate; cei mai multi
dintre noi, cand vrem ceva, vrem acel ceva pe loc, „acum”. Desigur,
maturitatea si ratiunea ne cer sa asteptam, sa ne amanam placerea
si asa se face ca unii reuesc sa puna bani deoparte (!), altii sa
aleaga un mar in locul unei felii de tort cu ciocolata la
desert.

• Pitagora, între matematică și învățăturile despre nemurirea sufletului
• Gerard Peter Kuiper, pionier în explorarea Sistemului Solar. Părintele științei planetare moderne

Se stie ca orice organism viu este capabil sa exercite
un soi de autocontrol asupra unei multitudini de functii si
comportamente: cum ar fi sinteza proteinelor, traiectoria
catre o destinatie sau obiectiv, fuga din fata unui pradator sau
acumularea de provizii. Pentru ca, fara o atitudine similara,
supravietuirea ar fi cu siguranta foarte scurta. In ceea ce
priveste strict fiinta umana, recent, in cadrul a doua studii
independente, oamenii de stiinta au demonstrat ca pot modifica
autocontrolul si simtul moral al unui individ, manipuland anumite
zone cerebrale cu ajutorul unui camp electromagnetic.

Potrivit lui Freud, „parintele” psihanalizei, principiul
placerii este unul dintre cele doua principii fundamentale care
guverneaza functionarea psihicului uman. „Teoria
psihanalitica admite fara rezerve ca evolutia proceselor psihice
este reglata automat de principiul placerii. Altfel spus, credem ca
activitatea psihica este declansata de fiecare data de o tensiune
dezagreabila sau penibila si ca scopul ei este de a diminua aceasta
tensiune, inlocuind deci o stare neplacuta printr-un placuta”,
scrie acesta in „Dincolo de principiul placerii”.

In acelasi timp insa, daca principiul placerii cere satisfacerea
imediata si neconditionata a tendintelor instinctuale si este
atotputenic in primele faze ale dezvoltarii copilului, cel
de-al doilea care in viziune freudiana guverneaza functionarea
psihicului uman este principiul realitatii. Si spre
deosebire de primul, acesta nu mai cere satisfacerea imediata a
tendintelor instinctuale: „Sub influenta instinctelor de conservare
ale Eului, principiul placerii paleste si cedeaza locul
principiului realitatii. Sub puterea caruia, fara sa renuntam la
scopul final , consimtim sa amanam obtinerea ei si
sa suportam chiar o neplacere de moment pentru a ajunge in cele din
urma la placere”. Iar afirmarea treptata a principiului realitatii
in dauna celui al placerii se realizeaza datorita dezvoltarii
functiilor constiintei, considerandu-se ca maturizarea psihica a
unui individ este atinsa atunci cand principiul realitatii
dobandeste suprematia.

Vinovat sau inocent?

Prin urmare, la pranz alegi o salata dietetica sau cazi prada
tentatiei unui cheeseburger dublu? Ori, in weekend, te trezesti
devreme pentru a alerga prin parc sau preferi sa lancezesti in fata
televizorului? Pe cat se pare, nu depinde decat de cat de dezvoltat
ai cortexul lateral prefrontal stang, o zona cerebrala aflata
deasupra urechii. Descoperirea a fost facuta de Bernd Figner de la
Columbia University din New York, pe parcursul unui studiu asupra
dereglarilor psihiatrice asociate jocului de noroc compulsiv,
consumului de droguri si alcoolismului.

„Cortexul prefrontal stang este una dintre zonele
creierului care se maturizeaza mai tarziu: este cea care
controleaza mecanismele recompensei si ne permite sa rezistam
tentatiilor”, a explicat Figner. Iata de ce copiii si adolescentii
sunt mult mai impulsivi decat adultii si reusesc cu dificultate sa
reziste tentatiilor de tot soiul.

Cercetatorul si-a testat validitatea teoriei pe 52 de voluntari:
le-a inhibat temporar, prin intermediul unui impuls
electromagnetic, functionarea anumitor zone ale creierului, si apoi
i-a intrebat daca prefera sa primeasca 20 de dolari imediat sau 30
peste doua saptamani. Toti au declarat ca prefera recompensa
imediata.

Figner nu este insa singurul care s-a jucat cu
electromagnetismul pe creierele cobailor umani: Liane Young, o
cercetatoare de la MIT, a demonstrat si ea felul in care un
camp magnetic poate altera perceptia unui individ asupra
conceptului de moralitate. Mai precis, echipa condusa de
Young a identificat, cu ajutorul rezonantei magnetice functionale,
conexiunea temporal-parietala dreapta ca fiind zona cerebrala unde
este elaborat conceptul de moralitate. A modificat apoi capacitatea
de transmisie a impulsului electric in aceasta zona, aplicand pe
teasta voluntarilor un camp magnetic slab, dupa care le-a cerut
sa-si exprime o judecata cu privire la anumite situatii ipotetice:
de exemplu, cea in care un huligan impinge intentionat o batranica,
provocandu-i o fractura la un genunchi, contrapusa alteia in care o
persoana provoaca acelasi incident, dar din neatentie. Pe cat se
pare, campul magnetic i-a „ametit” pe subiectii implicati in
studiu, facandu-i incapabili sa mai exprime o judecata morala cu
privire la cele doua situatii.

O problema de natura individuala

Se spune ca studiul cercetatoarei Young ar fi starnit
ingrijorarea multor avocati si judecatori. In fiecare zi, mii de
instante trebuie sa decida cu privire la moralitatea unor actiuni
si comportamente; pot acestea oare sa fie manipulate cu atata
usurinta? „Nu – afirma Young -, pentru ca acest tip de stimulare
influenteaza capacitatea de a emite judecati cu privire la
rezultatul unei actiuni, si nu asupra unei intentii.”

Autocontrolul este adeseori considerat o problema de natura
individuala Cu toate acestea, reteaua aproape fizica de
relatii sociale in care traim reprezinta un soi de sistem ecologic
unde comportamentul fiecaruia poate, in anumite limite, sa
destabilizeze sau sa stabilizeze grupul din care face parte.
Asadar, in orice interactiune, noi transmitem mesaje
emotionale care ii pot influenta pe cei din jur, iar in
mediile foarte dezorganizate si in conjuncturi puternic tensionate
si ostile, forta contagioasa a emotiilor negative poate deveni
coplesitoare.

Dar daca este adevarat ca atitudinile negative si
comportamentele incorecte sunt adeseori imitate (vezi
stravechea vorba romaneasca „te bagi in tarate, te mananca porcii”)
si au o tendinta de a se raspandi aproape „virala”, la fel de
valabil este si contrariul. Rezultatele unei serii de experimente
facute vreme de aproape doi ani pe sute de voluntari, in conditii
de laborator, publicate recent in revista „Personality and Social
Psychology Bulletin”, au scos la iveala faptul ca autocontrolul
poate fi aproape la fel de „contagios” precum proasta educatie.

Totul tine de context

„A privi sau doar a ne gandi la o persoana capabila de un mare
autocontrol ne face mai capabili sa rezistam la eventuale tentatii.
Este valabil si opusul: pesoane cu un autocontrol scazut ne
influenteaza negativ”, a comentat Michelle vanDellen, cercetatoare
la University of Georgia si autoare a studiului. Finantat de
National Institute on Drug Abuse (NIDA) din Statele Unite, acesta a
avut ca obiectiv verificarea, in laborator si in afara lui,
ipotezei ca apucaturi precum fumatul,
abuzul de medicamente si de mancare, dar si multe altele, mergand
chiar pana la violarea normelor sociale, pot fi raspandite,
combatute, si chiar prevenite, in functie de contextul
social.

Pot sa rezist la orice…in afara de tentatii! O spunea despre sine
insusi Oscar Wilde, care la tentatii se cam pricepea. De fapt,
realitatea este ca oricine poate trece printr-un moment de
slabiciune. De altfel, o echipa de cercetatori de la Universitatea
Kentucky a demonstrat ca aceasta capacitate de autocontrol este
intrutotul similara capacitatii musculare: daca ne cheltuiem toata
energia pentru a nu rabufni in fata cuiva la locul de munca, cu
mare greutate ne vom mai putea controla ulterior, pe parcursul unei
discutii in familie. Si viceversa.

Studiul coordonat de Susanne Segerstrom a mai dat la iveala ceva:
un indicator biologic capabil sa ne spuna cand ne aflam in
pragul epuizarii fortei emotionale, adica in momentul cand suntem
cel mai „expusi” tentatiilor de tot soiul.

Este vorba despre un parametru cardiac, HRV, masurat in
cadrul a doua teste diferite de rezistenta la tentatii: si s-a
dovedit ca cei cu valori mai ridicate la prima proba (de rezistenta
la tentatii de tip alimentar), au cedat rapid pe parcursul celei
de-a doua (care presupunea perseverenta in rezolvarea unor anagrame
foarte complicate). Studiul a evidentiat o stransa corelatie intre
zonele cerebrale care regleaza autocontrolul si cele care
administreaza HRV, marturie a faptului ca acesta este un valid
indicator al rezistentei emotionale. O descoperire, in opinia
cercetatoarei, care s-ar putea dovedi de mare ajutor in tratamentul
unor probleme precum alcoolismul si fumatul, care implica tocmai o
capacitate scazuta de control al impulsurilor.

Puterea ascunsa a inconstientului

Exista totusi si un studiu care a demonstrat ca aceasta
„putinta” a autocontrolului poate fi semnificativ imbunatatita pur
si simplu daca ne gandim la obiectivele fixate pe termen lung in
mod abstract: doar asa putem evita suferinta provocata de gandul ca
am rezistat feliei de tort. Dar, practic, cum putem oare face acest
lucru?

Intr-un articol publicat in 2009 in „Psychological Science”,
autorii studiului respectiv – Fujita si Han – au lansat ipoteza ca
ar putea fi chiar inconstientul cel care ne-ar da o mana de
ajutor in acest sens. Cei doi au utilizat un test de
asociere implicita pentru a masura gandurile inconstiente ale
persoanelor puse sa aleaga intre o prajitura si un mar, iar
rezultatele au evidentiat ca atunci cand subiectii erau determinati
sa gandeasca in mod concret, mintea lor asocia automat o valoare
negativa tentatiei. Nu marul, ci prajitura.

DESCOPERA lumea in care traiesti!

• Tunisia – Mirajul Africii de
  Nord
• Top 10: Orase pe care n-o sa
  le vizitezi niciodata
• Abatia Saint Michel – minunea
  din largul oceanului