Arheologii rescriu Biblia

In august 2005, un arheolog israelian a anuntat descoperirea unor vestigii ale palatului lui David de la Ierusalim. Pierre de Miroschedji considera descoperirea ca fiind una foarte importanta, si o aseamana cu descoperirea, in 1930, la Pylos, Grecia, a unui palat al regelui Nestor din Iliada, datand din secolele XIV-XIII i.e.n.

Pana in secolul al XIX-lea, Biblia a fost singurul document care vorbea de popoare complet uitate (asirienii) sau de istoria Palestinei. Pentru Asiria, arheologii au cautat urme in Irakul de astazi. Dupa ce a fost descifrata scrierea cuneiforma, s-au descoperit nume de suverani care pana atunci nu apareau decat in Biblie. Cat despre Exod si cucerirea Pamantului Fagaduintei, arheologii nu au gasit pana in prezent nici o urma. S-au remarcat doar mari framantari sociale (distrugerea violenta a unor cetati, etc) in perioada de trecere de la epoca bronzului la cea a fierului si s-a tras concluzia ca in realitate cultura israelita ar fi aparut in continuarea celei canaaneene iar cucerirea nu este altceva decat o inflorire  a civilizatiei israelite.

Incepand cu regii care ii urmeaza lui Solomon, naratiunea biblica are un fundament istoric, iar Egiptul si Mesopotamia au furnizat date si documente care confirma sau resping evenimentele biblice. Campaniile regelui asirian Teglat – Phalazar al III-lea, in 743 si 734 i.e.n. sunt consemnate in analele sale iar tablitele gasite la El-Amarna (capitala faraonului Akhenaton) permit unele interpretari privind organizarea teritoriala si politica a Palestinei.

Nici un document istoric nu trebuie luat insa ca atare, ci trebuie supus unei critici textuale si istorice. Intrucat arheologia Palestinei este extrem de bogata, nu se poate stabili o ecuatie intre aceasta si cea biblica. Cercetarile intreprinse contribuie insa la cunoasterea si intelegerea Bibliei, una dintre sursele istorice de care nu se poate face abstractie.

Tara Fagaduintei – o cucerire legendara
Arheologii stiu astazi ca este inutil sa cautam in Palestina urmele cuceririi ei de catre israelitii sositi din Egipt. Acest popor s-a constituit pe loc. Cucerirea Pamantului Fagaduintei povestita in Cartea lui Iosua i-a stimulat insa din plin pe arheologi. Cand se situeaza aceasta cucerire in lunga cronologie a arheologiei palestiniene? Data de 1446 i.e.n. avansata de textul biblic nu poate fi acceptata deoarece dominatia egipteana in acea epoca era foarte puternica in tara Canaan. Descoperirile arheologice arata ca spre 1250 i.e.n. numeroase orase au fost distruse aproape simultan si ca in aceasta perioada ar putea fi plasata cucerirea.

Intre 1250 – 1100 i.e.n. in Palestina au avut loc convulsii sociale considerabile, viata oraseneasca era in declin, bogatia materiala regreseaza, dispar arhitectura monumentala, obiectele de arta si comertul "international". Aceste schimbari profunde sunt insotite de aparitia unor noi populatii, cum ar fi filistenii, care se instaleaza in sudul campiei litorale. In regiunile muntoase raman canaaneenii autohtoni, orasenii ruralizati, taranii stramutati, pastorii seminomazi sedentarizati. E tentant sa recunoastem in ei pe stramosii directi ai israelitilor, despre care se vorbeste in Cartea Judecatorilor, promotorii unei noi culturi materiale care continua cu intreruperi pana in secolele X-VII i.e.n. – epoca monarhiei israelite.

Nu e vorba de declinul unei civilizatii, nici de distrugerea ei de catre un invadator ci de o prabusire sistemica. O asemenea criza cuprinde in general trei faze: faza initiala (disparitia structurilor politice si administrative, a elitelor si a economiei centralizate), faza "obscura" (fractionare politica, societate segmentata, mod de viata arhaic) si faza de reintegrare (reaparitia puterii politice unificate, noua identitate etnica).

Palestina nu a fost singura care a cunoscut un asemenea proces: trecerea de la epoca bronzului la aceea a fierului a fost dezastruoasa in tot bazinul oriental al Mediteranei, din Balcani pana in Iran.

Cucerirea propriu-zisa, condusa de un personaj mitic Iosua, ar corespunde fazei de prabusire catastrofica a civilizatiei canaaneene. Cartea Judecatorilor ar relata a doua faza, aceea "obscura", care acopera epoca fierului. Prima carte a lui Samuel corespunde celei de-a III-a faze, caracterizata prin instalarea unei puteri politice centralizate.

O alta parte a Bibliei -prima Carte a Regilor- mentioneaza construirea de catre regele Solomon a unor "orase pentru care de lupta", cum ar fi Azor, Megiddo si Ghezer.

In anii 1930, la Meggido, arheologii au identificat "orasul pentru care de lupta" al lui Solomon. In 1940, un arheolog britanic considera insa ca Megiddo a fost construit un secol mai tarziu de Omri, un alt rege. Incepand cu 1958, israelianul Y.Yadin a lansat paradigma "arheologiei monarhiei unificate", considerand Azor, Megiddo si Ghezer situri esentiale ale perioadei regelui Solomon, ceea ce confirma textul biblic.

Desi toata lumea pare de acord ca cele trei cetati au fost construite in timpul regelui Solomon, controversele intre specialisti continua.

Rodia falsa a regelui Solomon
La sfarsitul anului 2004, cinci persoane acuzate ca fac parte dintr-o retea de falsificatori de antichitati au fost condamnate de un tribunal israelian. In acelasi timp, Muzeul din Ierusalim retrage una din piesele cele mai pretioase: o rodie din fildes. Aceasta avea o inscriptie din care reiesea ca ar fi fost utilizata de preotii din templul lui Solomon, cel mai celebru sit al natiunii israeliene din epoca biblica. Inscriptia "apartinand templului lui Iahve, sfintita sub ochii preotilor", descoperita a fi un fals, a fost gravata de cei cinci acuzati. Urmeaza o lunga polemica intre comunitatea stiintifica si muzeu. Inainte de a fi achizitionata pentru suma de 550 000 USD, acum cateva decenii, n-ar fi trebuit cerut avizul expertilor?!

Abia in 2004, Yuval Goren, directorul Departamentului de Arheologie si Antichitati de la Universitatea din Tel-Aviv, si echipa sa au putut examina rodia.

Istoricii o considerau o proba de necontestat a existentei templului lui Solomon, construit in secolul al X-lea i.e.n. la cererea lui Dumnezeu, in varful unei coline care este astazi al treilea loc sfant al Islamului. Caracterul sacru al locului interzice insa efectuarea de sapaturi.

Daca in anii ’80 a fost autentificat obiectul, in 2003 aceasta concluzie a fost serios pusa la indoiala in urma examinarii altor doua obiecte considerate ca avand legatura cu Biblia.

O tablita de gresie neagra pe care se gaseste o inscriptie in ebraica veche, care descrie lucrarile de refacere a unor temple de catre regele Iudeei, Jehoash, a fost examinata de specialisti in 2002. In urma unor analize chimice si a unei datari cu carbon 14 a rocii si a patinei sale, acestia i-au atribuit o vechime mai mare de 2000 de ani, considerand-o un vestigiu al templului lui Solomon – analiza dovedita eronata de echipa lui Yuval Goren. El a demonstrat ca patina care acopera caracterele inscriptiei este diferita de aceea de pe spatele obiectului, fiind de fapt un amestec de creta, argila metalifera, carbune de lemn si fragmente microscopice de aur. Un amestec care  nu corespunde nici tablitei, nici rocilor sau pamantului din Ierusalim. In plus, unii termeni erau utilizati in sensul lor modern si nu antic, iar altii incorect ortografiati pentru acea epoca.

Al doilea obiect in litigiu este un osuar de piatra asemanator celor utilizate in epoca romana pentru a inhuma ramasitele umane. Acesta avea inscris "Iacob, fiul lui Iosif, fratele lui Iisus". Ca si in cazul tablitei, s-a studiat patina din jurul inscriptiei. S-a stabilit ca aceasta ascundea fosile ale unor minuscule creaturi marine, dar ar fi fost imposibil ca asemenea fosile sa se grupeze pe obiect printr-un proces natural. In opinia lui Yuval Goren, falsificatorii au strivit pur si simplu creta inainte de a o amesteca cu o patina falsa. Verdictul: cele doua obiecte sunt false.

S-a trecut la examinarea celei mai pretioase piese: rodia de fildes. Concluzia a fost ca rodia provine din epoca bronzului (3300-1200 i.e.n.), deci inainte de construirea templului lui Solomon, iar inscriptia nu este decat un adaos recent. "Patina nu este o veritabila patina, ea nu contine decat siliciu", sutine Goren. In plus, autorul inscriptiei a evitat cu grija o veche fisura a obiectului, ceea ce inseamna ca inscriptia este posterioara fisurii. E greu de crezut ca cineva ar fi oferit templului o rodie fisurata. Directorul Muzeului din Israel, James Snyder, a hotarat totusi expunerea rodiei pentru a servi de exemplu pedagogic publicului si pentru a explica complexitatea procesului de autentificare, neglijat in acest caz.

Egiptenii si asirienii au lasat documente scrise despre relatiile lor cu tara Canaan, care devine pamantul israelitilor la inceputul primului mileniu i.e.n. Cele mai vechi contrazic insa textul biblic, stiindu-se ca prima mentiune despre Israel, in 1210 i.e.n., mentioneaza ca acest popor a fost distrus. Totusi, incepand cu sfarsitul secolului al X-lea i.e.n., alte inscriptii confirma existenta unor regi, permitand stabilirea unor concordante cu Biblia. In secolul al VIII-lea, sursele se multiplica odata cu raspandirea scrisului si in Israel.

Pentru a stabili o cronologie exacta a Levantului in epoca fierului, arheologii trebuie sa opereze cu datele stratigrafice ale siturilor cercetate si cu textele biblice si egiptene. De cateva decenii s-a adaugat si datarea cu carbon 14 a unor seminte carbonizate gasite la fata locului. Lipsite de precizie, aceste descoperiri genereaza diverse interpretari, cum ar fi aceea ca regii David si Solomon ar fi domnit in secolul al IX-lea i.e.n. si nu in secolul al X-lea i.e.n.