De ce consumăm carne: originile lui „Homo friptanicus”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Primatele au molari şi stomacuri adaptate la o dietă bazată pe plante, iar în sălbăticie ele au o dietă „vegană”. Unele primate, precum cimpanzeii, consumă pe zi câteva zeci de grame de termite sau alte alimente de origine animală, dar pentru majoritatea maimuţelor regimul bogat în colesterol şi grăsimi nu este unul prielnic. Primatele din captivitate care au acces la carne şi produse lactate ajung, de multe ori, să aibă simptome neobişnuite, precum o respiraţie şuierătoare, nivelul colesterolului depăşeşte limitele normale, iar arterele le sunt astupate de depozite de grăsime.

Studiile au demonstrat că strămoşii noştri proto-umani consumau carne. Pentru majoritatea oamenilor, carnea are un gust foarte bun, ea oferă proteine preţioase, fiind plină de calorii, un aspect foarte important pentru momentele în care sursele de hrană au fost precare. Cu toate acestea, primii oameni nu se poate să fi fost scutiţi de suferinţa prin care trec primatele atunci când consumă carne.

Totuşi, de acum câteva milioane de ani, de când oamenii s-au separat de cimpanzei, gena umană apoE a suferit mutaţii de două ori, procese ce ne-au înzestrat cu diferite variante ale genei. Prima mutaţie s-a produs cu mult înainte ca oamenii de înveţe să controleze focul, acum 500.000 de ani, şi ea a avut rolul de a stimula performanţa celulelor sangvine care atacă microbii, precum cei din carnea crudă. De asemenea, această mutaţie protejează împotriva inflamaţiilor cronice. Deşi această versiunea a apoE a făcut ca pe termen scurt viaţa noastră să devină mai bună, pe termen lung viaţa a început să fie supusă mai multor riscuri. ApoE ne-a permis să mâncăm mai multă carne, dar acest proces ne-a afectat treptat arterele. Cea de-a doua mutaţie a apărut acum 226.000 ani şi ne-a ajutat să ardem grăsimile şi să îndepărtăm colesterolul din sânge. Mai mult, mutaţia a făcut ca celulele să se menţină în formă şi ca densitatea oaselor să crească, ele devenind mai solide.

În acelaşi timp, este foarte posibil ca apoE să ne fi stimulat creierele. Pentru a funcţiona corect, celulele cerebrale au nevoie de a-şi îmbrăca axonii cu un strat de mielină, strat care acţionează drept izolaţie şi care ajută semnalele cerebrale să călătorească mai rapid. Colesterolul este un component important al mielinei, iar varianta genei apoE ajută la distribuirea colesterolului pentru creier şi previne deteriorarea mielinei.Cu alte cuvinte, posibilitatea de a consuma carne ne-a adus atât dezavantaje pe termen lung, cât şi beneficii secundare.

Sursa: The Wall Street Journal

Foto: Hepta