Detectivii dicţionarului Oxford urmăresc 150 de milioane de cuvinte pe lună

Dicţionarul Oxford a definit cuvântul drept un termen care „face referire sau denotă circumstanţe în care faptele obiective sunt mai puţin importante în modelarea opiniei publice decât apelul la emoţie şi la credinţe personale.”

• Ennio Morricone, cel mai important compozitor de muzică de film
• Giuseppe Tornatore, regizorul care a restabilit cinematografia italiană

„Post-truth” denumeşte, de fapt, un soi de manipulare emoţională, iar utilizarea lui s-a încins odată cu votul pentru Brexit şi a explodat, literalmente, în recenta campanie electorală din Statele Unite.

Cum se alege „cuvântul anului”? Se alege ca la Oxford. Adică, în fiecare lună, o echipă de cercetători verifică incidenţa folosirii a circa 150 de milioane de cuvinte în limba engleză din ziare, cărţi, bloguri, transcrieri ale unor discursuri publice, reţele de socializare. Pentru a fi desemnat „cuvântul anului”, nu este obligatoriu ca acesta (sau aceasta, expresia) să fi apărut în ultimele 12 luni, e musai, însă, să fi fost intens folosit/ folosită în perioada supusă evaluării. Câştigă cuvântul sau expresia cu cea mai mare creştere, nu acel sau aceea cel/ cea mai intens folosită.

La acest proiect lucrează, în paralel, două echipe: una în Marea Britanie şi alta în Statele Unite.

Din dorinţa de a fi sincron cu evoluţia limbii vii, Oxford Dictionaries include în ediţiile sale cuvintele/ expresiile câştigătoare.

Care au fost:

– în 2015, pe locul întâi a fost un emoticon – cel care râde cu lacrimi, cunoscut drept „Face of Tears of Joy”;

– în 2014, a fost cuvântul „vape” adică treaba cu ţigara electronică, cea care îţi crea iluzia că fumezi deşi nu fumai;

– în 2013, „selfie” a câştigat competiţia.

Una peste alta, povestea asta are o noimă: şi anume aceea că nu există cuvinte care nu există. Limbile nu pot fi închise şi ţinute captive în dicţionare academice; mai mult chiar: dicţionarele nu sunt „cutii” în care sunt înghesuite limbile, ci sunt instrumente de măsurare a evoluţiei acestora. Limbile sunt vii, cuvintele lor se nasc, trăiesc şi cresc în vreme ce altele alunecă în uitare.

Dacă ar fi să alegem, după criteriile Oxford, cuvântul sau expresia anului în limba română, oare care ar fi acesta/ aceasta? „Plagiat”?, „Şpagă?, „DNA”? „Arestul poliţiei”, „Cu suspendare?” sau „Cu executare”?

Sursa: Mediafax