Cele mai reci stele din galaxie ar putea fi, de fapt, megastructuri extraterestre

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Un nou studiu sugerează că piticele roșii și piticele albe sunt cele mai potrivite ținte pentru a detecta sfere Dyson. Aceste megastructuri ipotetice ar absorbi lumina vizibilă și ar reemite energia sub formă de căldură infraroșie, făcând stelele gazdă să pară neobișnuit de reci.

De când fizicianul Freeman Dyson a propus ideea în 1960, conceptul de sferă Dyson a fascinat comunitatea științifică. În prezent, experții nu mai preconizează o carcasă solidă, ci un roi imens de sateliți și panouri solare care orbitează o stea pentru a-i capta energia.

Un nou studiu realizat de cercetătorul Amirnezam Amiri de la Universitatea din Arkansas oferă indicii clare despre modul în care telescoapele moderne ar putea detecta aceste structuri și identifică tipurile ideale de stele pe care ar trebui să le monitorizăm: piticele roșii și piticele albe.

Piticele roșii sunt cele mai comune stele din Calea Lactee și ard combustibilul atât de lent încât pot trăi trilioane de ani. Dimensiunea lor redusă oferă un avantaj ingineresc major: un roi Dyson ar putea orbita la o distanță mică, necesitând mult mai puține materiale de construcție.

Un concept care a fascinat comunitatea științifică

Piticele albe, nucleele dense rămase de la stelele moarte, sunt și mai compacte. O structură energetică ar putea funcționa la doar câteva milioane de kilometri de suprafața lor. În plus, ele emit energie constant timp de miliarde de ani, reprezentând surse stabile pe termen lung.

Pe diagrama Hertzsprung-Russell (H-R), care clasifică stelele în funcție de temperatură și luminozitate, o sferă Dyson ar modifica dramatic poziția astrului.

Megastructura ar absorbi radiația vizibilă a stelei și ar reemite excesul ca energie termică în spectrul infraroșu, scrie Sciencedaily.

Cele mai comune stele din Calea Lactee

Deși luminozitatea totală ar rămâne neschimbată, temperatura aparentă ar scădea drastic.

Un alt indiciu major ar fi lipsa prafului cosmic. În timp ce stelele normale prezintă emisii de silicați din cauza discurilor de praf, un roi artificial format din panouri radiatoare curate ar genera un spectru lipsit de aceste impurități. De asemenea, mișcarea continuă a panourilor pe orbită ar genera variații neregulate și nefirești de luminozitate.

Telescopul Spațial James Webb, specializat în observații infraroșii, este instrumentul ideal pentru a valida aceste teorii și a distinge tehno-semnăturile autentice, de fenomenele cosmice naturale.

Vă mai recomandăm să citiți și:

O supernovă rară a „decojit” straturile unei stele și a dezvăluit un secret important al Universului

„Nebuloasa Globului de Cristal”, portretul spectaculos al morții unei perechi de stele

Cum de unele stele din centrul galactic supraviețuiesc, iar altele sunt distruse?

O galaxie în care se formează stele emite vânturi cu viteze de peste 3 milioane de kilometri pe oră