O carte pe zi: „Pas în doi”, de Nicholas Sparks. O minunată lectură pentru toate doamnele şi toate firile romantice

O minunată lectură pentru toate doamnele şi toate firile romantice. Nicholas Sparks, născut în 1965, în Omaha, este de fapt un scriitor american care şi-a dobândit celebritatea pentru acest gen de romane (Editura RAO a mai publicat, de altfel, alte romane semnate de Sparks, „Cel mai lung drum” şi „Talismanul norocos”). A publicat nouăsprezece romane, iar unsprezece dintre ele au fost adaptate pentru cinema. Toate sunt drame romantice, ca şi romanul de faţă, scrie Mediafax.

Scriu editorii: „La 32 de ani, Russell Green are totul: o soţie uimitoare, o fiică iubitoare de şase ani, o carieră de succes în calitate de director publicitar şi o casă de senzaţie. Îşi trăieşte visul, iar centrul universului său este însăşi căsnicia cu Vivian. Dar, sub pojghiţa strălucitoare a acestei existenţe perfecte, încep să apară fisuri şi nimeni nu este mai surprins decât Russ atunci când viaţa i se dă peste cap. În câteva luni, Russ trezeşte fără slujbă, fără soţie, îngrijindu-şi singur fiica şi încercând să se adapteze la o realitate nouă şi încurcată”.

Nebunia vieţii. Soţia îl părăseşte pe Russ pentru un alt bărbat mai bogat, îl şantajează, aproape îl lasă fără bani, dar bărbatul găseşte puterea să-şi revină şi să meargă mai departe pentru că e sprijinit de o soră devotată (care moare), o fiică iubitoare şi de o nouă prietenă care a trecut printr-o experienţă asemănătoare. „Cu fiecare dintre ele, eu eram o persoană diferită. Eram frate, tată, pretendent, şi mă gândesc că aceste diferenţe reflectă unul dintre adevărurile universale ale vieţii. La orice moment dat, eu nu sunt un întreg; ci sunt o versiune parţială a mea şi fiecare versiune este uşor diferită de celelalte. Dar fiecare dintre aceste versiuni ale mele, cred acum, a avut întotdeauna pe cineva de partea lor. Am supravieţuit anului pentru că am reuşit să merg în pereche cu cele pe care le-am iubit cel mai mult, şi deşi nu am recunoscut niciodată în faţa nimănui, există momente, chiar şi acum, că Marge (sora – n.n.) merge alături de mine. O aud şoptind răspunsul când trebuie să iau o decizie; o aud îndemnându-mă să mă înveselesc atunci lumea se prăbuşeşte în jurl meu. Scesta e secretul meu. Sau, mai degrabă, este secretul nostru, şi mă gândesc în sinea mea că am fost norocos, pentru că nimeni nu ar trebui vreodată să fie obligat să meargă singur prin viaţă”.

Nicholas Sparks – „Pas în doi”. Editura RAO. 621 pag.