O carte pe zi: „Hippie”, de Paulo Coelho. Un roman despre experienţa hippie, dar şi despre alte experienţe ale anilor 60

În septembrie 1970, tânărul brazilian Paulo, de 23 de ani, care doreşte să devină scriitor, dar încă n-a scris nicio carte, hotărăşte să străbată lumea în căutarea libertătţii şi a sensului existenţie. După o experienţă nefericită în drum spre Machu Picchu, când e confundat cu un terorist şi aruncat în închisoare, călătoreşte la Amsterdam, atras de faima Pieţei Dam, unde tineri hipioţi îmbrăcaţi în haine colorate şi neobişnuite, cu flori în păr şi şiraguri de mărgele la gât, se strângeau să mediteze, să cânte sau să discute despre libertatea sexuală. Aici o întâlneşte pe Karla, o tânără olandeză, inteligentă, seducătoare, independentă, care îşi aştepta partenerul predestinat pentru a ajunge în Nepal, scrie Mediafax.

 

E un roman despre experienţa hippie, dar şi despre alte experienţe ale anilor 60, izbucnirea muzicii care dăinuie şi azi (Simon & Garfunkel, Beatles, James Taylor, Santana, Carly Simon, Joe Crocker, B.B.King, Creedance Clearwater Revival, dar şi alţii), a eliberării sexuale, a revoltelor studenţeşti, a apelurilor la pace – toate marcând tinereţea unei generaţii, cea a semnatarului acestei rubrici care, firesc, şi din acest punct de vedere aderă diferit la carte.

 

„În septembrie 1970, femeile dominau lumea – mai bine zis, tinerele hipiote dominau lumea. Bărbaţii ar fi făcut orice să le intre în graţii, dar ştiau că nu moda îi ajută să le seducă, de aceea se hotărâseră să accepte o dată pentru totdeauna că erau dependenţi de ele şi trăiau afişând un aer de abandon. Ele îşi alegeau partenerii şi nu se gândeau niciodată la căsătorie, ci doar să petreacă un timp plăcut împreună şi să se distreze, să aibă o viaţă sexuală intensă şi plină de fantezie. Fie că era vorbna de lucruri importante, fie de unele superficiale şi neînsemnate, ele aveau ultimul cuvânt.”

Karla nu voia decât un tovarăş de drum spre Katmandu, în Nepal, «nu conta dacă era urât sau frumos, gras sau slab, înalt sau scund. Singurul lucru care o interesa cu adevărat era să aibă un tovarăş de drum pentru aventura ei specială».

 

Cei doi se îmbarcă la bordul legendarului Magic Bus, care străbătea Europa şi Asia Centrală până la Kathmandu, împreună cu alţi vreo 30 de tineri, fiecare având povestea sa (pe unele le aflăm). Călătoria e un prilej de mici aventuri şi contacte cu lumea reală (brutalitatea poliţiei, adversitatea unora care nu înţeleg preceptele hippie, nici modul în care se îmbracă şi trăiesc, drept care îi alungă), dar şi prilejul începutului unei poveşti de dragoste între cei doi. Brazilianul devine o persoană din ce în ce mai importantă în viaţa olandezei, care se îndrăgosteşte şi i-o mărturiseşte. Dar el nu o iubea, despărţirea e inevitabilă. («Viaţa ei se schimbase pentru totdeauna, pentru că, odată ce iubeşti pe cineva, începi să iubeşti toată lumea.»; «Aceasta este iubirea adevărată, o întrebare fără răspuns».) Paulo rămâne la Istanbul, să-şi continue experienţele iniţiatice care-l vor ghida apoi toată viaţa, Karla îşi continuă drumul spre Katmandu. Nu se vor mai întâlni niciodată.

 

„Hippie” este cel mai autobiografic roman al lui Paulo Coelho, în care întreţese aventura, filozofia şi întâmplări semnificative din propria tinereţe. („Înainte să încep să scriu Hippie – spune Paulo Coelho -, m-am întrebat: oare le mai pasă oamenilor de această impresionantă mişcare? Dar cartea era în sufletul meu şi n-am putut să nu-mi spun povestea”) Concluzia este evidentă: „Dacă vrei să ştii cine eşti, învaţă să priveşti în jurul tău”.

 

Paulo Coelho – „Hippie”. Editura Humanitas Fiction.Traducere din portugheză şi note de Simina Popa. 255 pag.