Cu cât se vinde Castelul Cantacuzino-Ghica Deleni din Iaşi

Castelul Cantacuzino-Ghica Deleni este unul dintre castelele cele mai reprezentative ale Moldovei.

• Au trecut 90 de ani de la moartea unui mare fiziolog rus. Învăţăm şi astăzi despre…
• Ziua în care s-a deschis oficial cel mai vechi muzeu din România

Prima clădire din actualul ansamblu arhitectural a fost biserica, ridicată în anul 1669, în apropierea unei curţi boiereşti, probabil dintre cele mai vechi din voievodat. După căsătoria Mariei Cantacuzino, în anul 1778, cu Constantin Ghica, moşia a intrat în posesia familiei Ghica-Deleni.

Lucrările de reamenajare efectuate de aceştia au dat ansamblului configuraţia actuală. Astfel, până în anul 1802, au fost executate lucrări de restaurare şi extindere, a fost construit zidul de incintă din piatră, pentru ca mai apoi, la început de secol XX, castelul să fie reamenajat după planurile arhitectului Nicolae Ghika-Budeşti.

Castelul are spaţii ample şi luminoase – încăperi, saloane, holuri – dispuse la parter, etaj, şi demisol.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, timp de doi ani, în castelul din Deleni au fost încartiruite trupe sovietice. După naţionalizare, clădirea a găzduit Căminul cultural din Deleni, devenind ulterior unitate medicală preventivă, destinaţie pe care o are şi azi.

Castelul Cantacuzino-Ghica Deleni are 36 de camere şi se află pe un domeniu cu o suprafaţă de peste 4 hectare.

Preţul de pornire pe Artmark este de 500.000 euro, iar valoarea estimată ajunge la 1,5 – 1,9 milioane euro.

Tot prin Artmark este scos la vânzare şi conacul Alexandrescu din Guranda, din judeţul Botoşani, preţul de pornire fiind 300.000 de euro, iar valoarea estimată 500.000 – 750.000 de euro.

Conacul Alexandrescu de la Guranda are o istorie de peste un secol, fiind ridicat la comanda soţilor Mihai şi Mathilde Alexandrescu, Mihai fiind un boieraş valah stabilit în Moldova la sfârşitul secolului al XIX-lea, către 1890.

Credit foto: Artmark

Aflată la circa 40 de kilometri de Botoşani, moşia familiei Alexandrescu avea să devină nu doar reşedinţă, ci şi sursă de venit, domeniul fiind extins cu sute de hectare. Construcţia principală era finalizată în 1905, proiectul fiind semnat de un arhitect veneţian. Imobilul împrumută evident din arhitectura tipică vremurilor, stilul neoromânesc fiind cel mai în vogă la cumpăna dintre secole. Cu toate acestea, clădirea este punctată de diverse motive decorative ce îi oferă un aspect aparte, monumental – folosirea cărămizii în decorarea ancadramentelor sau a cadrelor de lemn în punctarea micilor balconaşe.

Moştenitoarea conacului a fost unica fiică a soţilor Alexandrescu, Yvonne (1890-1974), care avea să intre în marea familie Cantacuzino, căsătorindu-se cu Ion Cantacuzino (1888-1954), alături de care a avut o fiică, Claudina (născută 1914). După exproprierile din cursul anului 1948, conacul intră în posesia statului comunist, care, din 1949, instalează în conacul de la Guranda o unitate spitalicească. În anii 2000, conacul reintră in proprietatea familiei, prin moştenitorii săi.

În vânzare este şi concacul Dimachi – Arghiropol din judeţul Vaslui, la un preţ de pornire de 60.000 de euro şi o valoare estimată între 100.000 şi 150.000 de euro.

Povestea conacului din Gugeşti începe în secolul al XVIII-lea, când marele vornic Nicolae Dimachi şi soţia sa, Pulcheria Miclescu, au construit o reşedinţă de familie, dar şi Biserica „Sfântul Nicolae”. Ulterior, o moştenitoare a familiei Dimachi s-a căsătorit cu un grec, Pericle Arghiropol, profesor universitar la Facultatea de Drept din Atena.

Credit foto: Artmark

„A fost un moment istoric în care relaţia greci-turci era tensionată şi a trebuit să plece de acolo. Ca să estompeze eventualele urmăriri ale turcilor, s-a căsătorit cu străbunica mea, vară bună cu Elena Cuza. Îmi pare nespus de rău că nu am reuşit să aflu mai multe despre străbunicul meu. Nu avem fotografii, nu îi ştiu chipul şi îmi pare aşa de rău… Am căutat informaţii despre el prin arhive la Vaslui, la Iaşi, la Bucureşti, dar nimic. Tot sper că voi găsi ceva într-un document, pe o listă de profesori. Trebuie să găsesc ceva, pentru că nu era o familie oarecare”, spunea Rodica Radu, strănepoata profesorului Pericle Arghiropol.

Pe vremea comunismului, conacul a funcţionat ca sediul al CAP-ului. Însă înainte de asta, în clădire a fost un liceu sătesc cu regim de internat, dar şi o grădiniţă.

În momentul de faţă, clădirea se află într-o stare avansată de degradare.