”Mulţimea cu un singur element”, de Şerban Foarţă. Adevărata lor frumuseţe se vede în filigran şi în întreg

Robert Şerban şi Şerban Foarţă, doi minunaţi poeţi timişoreni, se cunosc de multă vreme şi au colaborat la mai multe volume apărute în ultimii ani. În toamna trecută, mai tânărul Robert Şerban declara într-un interviu: „Am avut şansa să îi fiu alături în fel de fel de întâlniri, călătorii, evenimente mai mult sau mai puţin mondene, în care l-am ascultat şi în care am discutat despre mai toate văzutele şi nevăzutele. Mi-a răspuns întotdeauna cu generozitate la întrebările celor aproape 20 de interviuri pe care le-am făcut din 1999 şi până azi, pentru presa scrisă ori, mai ales, pentru televiziune. A acceptat să-i fiu alături în «Naraţiunea de a fi», cartea apărută la Humanitas în 2013, în care am strâns opt dintre dialogurile noastre. A spus da şi acum, când i-am vorbit despre propunerea lui Gheorghe Erizanu, directorul Editurii Cartier, referitoare la o antologie din poezia sa. Îi mulţumesc că a acceptat să-i fiu antologator. Nu mi-am imaginat însă cât de greu îmi va fi să extrag doar câteva poezii din multele cărţi publicate de Şerban Foarţă între 1976, anul apariţiei primeia, şi până recent. Pare imposibil şi de neacceptat să scoţi din bijuterii superbe, unice, sofisticate, aşa cum sunt volumele sale, numai câteva pietre preţioase. Adevărata lor frumuseţe se vede în filigran şi în întreg.

• Funicularul, ingineria care face accesibile pantele imposibile
• „Olympia” lui Édouard Manet: de la acuzații de imoralitate și plagiat la redefinirea nudului în pictura…

Şerban Foarţă scrie cărţi de poezie, nu culegeri de poezii. Textele sale funcţionează după logica internă a întregului, căci mecanismele subtile ale unui volum sau ale altuia dau randament maxim când piesele sunt toate, împreună. Cărţile-i au epicul topit, de către temă, în piesele ce le compun, în atingerile şi înlănţuirile dintre ele. Pentru antologia ce apare la editura Cartier, «Mulţimea cu un singur element», care are un număr finit de pagini, a trebuit să fac pe haiducul. Să extrag, adică, din lada de comori doar câte ceva şi să pun laolaltă; ca să nu-i «îngreunez» editorului captura. Ce să alegi? Cum să faci asta fără sentimentul apăsător al vinovăţiei? Închizi ochii şi pui, naiv, degetul, sau, dimpotrivă, faci ochii mari, ca să citeşti cât mai precis posibil caratele «pietrelor» pe care le vei scoate din montură şi aşeza alături?

Am optat pentru a doua variantă. În «Mulţimea cu un singur element» sunt reprezentate majoritatea volumelor lui Şerban Foarţă, tocmai pentru a (se) vedea ce culori diferite au lumile acestui scriitor original şi cum modul său de a face poezie le uneşte de peste patru decenii.

Şerban Foarţă este un splendid cameleon. Limba poeziei sale bate până acolo unde n-a ajuns mai nimeni. Să-l însoţim!”.

„Fie să rămână numai cel ce har/ are de-a renaşte curăţit, prin jar,/
dintr-a lui cenuşă, din puţinu-i scrum/ astăzi,/ ca şi mâine;/ pururi,/ sşi acum”.

„Nu-nceta să baţi, să bati din aripi/ umede,-n amurg,de atâtea lacrimi/
care se usucă,dând din gene,/ pe obrazu-i invadat de fluturi/ ca un piersic ale cărui pleoape/ sidefii îs doldora de rouă”.

Şerban Foarţă – „Mulţimea cu un singur element. Poeme alese de Robert Şerban”. Editura Cartier. Colecţia Cartier de colecţie. 256 pag.