”Pregătirea diplomatică a războiului României (1914-1916)”, de Gheorghe A. Dabija – o carte pe zi

Gheorghe A. Dabija nu este un necunoscut istoriografiei naţionale, îndeosebi celei militare. S-a născut la Iaşi, în 1872, şi a murit la Bucureşti în 1957. A avut diferite funcţii în armată, până la cea de general, şi a fost trecut în rezervă în 1920. E cunsocut mai ales pentru scrierile sale – „Amintirile din cariera militară (1893-1920)”, „Oameni, tipuri, obiceiuri, năravuri şi Sisteme de altădată” (1945), scrieri militare care i-au marcat viaţa, oferindu-i maxima libertate de exprimare, însă i-au provocat şi cele mai mari prejudicii, constituind capul de acuzare al instanţelor comuniste, după care a făcut arest la Penitenciarele Jilava şi Văcăreşti, în perioada 8 august 1952 – 18 ianuarie 1955. Activitatea sa a fost apreciată de contemporani, de la reprezentanţii Casei Regale, Academia Română sau presa din ţară sau străinătate, la superiorii săi ori ofiţerii şi soldaţii din subordine.

• Fiul unui ţăran analfabet, una dintre cele mai strălucite minţi ştiinţifice din toate timpurile
• Slash, chitaristul legendar al trupei Guns N’ Roses, de la heroină la Grammy

În fondurile Bibliotecii Academiei Române a fost descoperit un manuscris valoros aparţinând generalului Gheorghe Dabija. El se referă la pregătirea diplomatică a războiului României, început, precum se ştie, la 15/28 august 1916. Textul (cartea de faţă) vede pentru prima oară lumina tiparului.

„Cunoscătorii istoriei universale – scrie Gheorghe A. Dabija – vor preţui, desigur, că niciodată nu a fost pus capul statului şi guvernului vreunei ţări în faţa unor probleme mai grele şi mai încurcate ca acelea în care au fost puşi regele şi guvernul român din 1914. (…) Această politică de echilibru a făcut opera guvernului român din 1914-1916; el a lucrat desigur cu o mare îndemanare, înscriind o minunată şi neştearsă pagină în istoria diplomaţiei mondiale. Ea a vădit măsura agerimii spiritului românesc şi lămureşte, din acest punct de vedere, rezistenţa românismului timp de aproape 2000 de ani în mijlocul puternicelor populaţii duşmane, între care a fost silită să trăiască, păstrându-şi cu încăpăţânare, în lungul secolelor, patrimoniul naţional, caracterul rasei daco-romane şi unitatea graiului său.”

Valoarea lucrării – precizează autorii ediţiei – dincolo de documentarea largă realizată, sporeşte şi prin amintiri personale, greu de probat documentar, dar preţioase pentru conturarea atmosferei din interiorul intensei activităţi diplomatice din timpul neutralităţii României. Extrem de favorabile sunt textele lui Dabija despre Regele Carol I (argumentează ideea că Regele a acţionat deliberat, în ultimele 6,7 de zile ale vieţii sale, pentru neimplicarea României alături de Puterile Centrale şi alîătiurarea sa la Antanta) şi premierul Brătianu („Brătianu se distingea prin linia lui dreaptă, fără întortocheli, loialitatea lui scupuloasă, în spirit fin, cu o judecată sigură, cu o bogată experienţă politică.”)

O carte – document.

Gheorghe A. Dabija – „Pregătirea diplomatică a războiului României (1914-1916)”. Ediţie îngrijită, studiu introductiv şi note de Vasile Popa şi Petre Otu. Editura Militară. 434 pag.