Misterul celebrului autoportret al lui Vincent van Gogh, rezolvat după zeci de ani

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Autoportretul, care a fost pictat în anul 1889, se află în colecţia naţională de artă a Norvegiei din 1910, dar autenticitatea sa a fost pusă la îndoială începând cu anul 1970. Luni, Muzeul Van Gogh din Amsterdam a anunţat că lucrarea îi aparţine în mod „inconfundabil” artistului.

În portret, datat din august 1889, expresia artistului este lipsită de vlagă, iar imaginea este dominată de un ton trist şi posomorât verzui-maroniu.

• Povestea lui Thierry Hermès: De la hamuri pentru cai la unul dintre cele mai faimoase branduri…
• Test de cultură generală. De ce turcii fac cafea la nisip?

„Autoportretul din Oslo înfăţişează pe cineva bolnav psihic. Privirea sa temătoare şi piezişă este uşor de recunoscut şi se regăseşte adesea la pacienţii care suferă de depresie şi psihoză”, a transmis muzeul, potrivit Mediafax.

Van Gogh s-a internat la un mic azil din Saint-Rémy, Franţa, în mai 1889, şi a fost doborât de un episod psihotic sever în iulie, care a durat o lună şi jumătate.

Lui Van Gogh îi era frică în ospiciu

Tabloul poate fi legat de o scrisoare pe care artistul i-a scris-o fratelui său Theo în septembrie, despre un autoportret „încercare de când eram bolnav”.

Louis van Tilborgh, cercetător principal al muzeului şi profesor de Istorie a Artei la Universitatea din Amsterdam, a declarat că lui Van Gogh i-a fost teamă să admită că se afla într-o stare similară cu alţi pacienţi ai ospiciului.

„Probabil a pictat acest portret pentru a se împăca cu ceea ce a văzut în oglindă: o persoană care nu dorea să fie, totuşi a fost”, a spus el.

„Aceasta face parte din ceea ce face pictura atât de remarcabilă şi chiar terapeutică. Este singura lucrare despre care se ştie sigur că Van Gogh a creat-o în timp ce suferea de psihoză”, a adăugat expertul.

Pictorul Vincent van Gogh este considerat una dintre cele mai influente figuri din istoria modernă a artei. Născut în 1853, artistul olandez a ajuns cunoscut abia după moartea violentă, la 37 de ani. Deşi perioada sa creativă nu acoperă decât un deceniu, după moartea sa au rămas peste 2.000 de lucrări diverse, între care aproape 860 de tablouri.