Viața impresionantă a lui Constantin Brâncuși. Ce a iubit, mai presus de toate, artistul

Sculptorul Constantin Brâncuși s-a născut la data de 19 februarie 1876 în Hobița, România, și a murit la data de 16 martie 1957 la Paris. Brâncuși a fost pionier al sculpturii abstracte moderne, iar operele sale în bronz și marmură erau caracterizate printr-o formă pură și elegantă.

Fiind pasionat de sculptură în lemn, Brâncuși a produs numeroase sculpturi din lemn, deseori cu trăsături folclorice. Brâncuși este cel mai bine cunoscut pentru sculpturile sale abstracte cu păsări în zbor și capete ovoide.

• Eleanor de Aquitania, femeia care a condus Europa din umbra
• Robert de Boron, autorul uitat care a reinventat legenda Sfântului Graal

Părinții lui Constantin Brâncuși, Nicolae și Maria, erau țărani săraci, iar ca orice alt copil de la țară de la acea vreme, Brâncuși nu s-a dus la școală. De la vârsta de șapte ani, Brâncuși a lucrat ca cioban, păzind inițial turma familiei, iar apoi lucrând pentru alți oameni în Munții Carpați.

GALERIE FOTO

Apoi, tânărul cioban a învățat să sculpteze în lemn, o artă populară în România rurală. Stilul acestor ornamente avea să influențeze operele lui Brâncuși mai târziu în viață. Totodată, prin stilul de viață, gusturile și felul de a fi, Brâncuși nu a uitat niciodată de originile sale simple.

La vârsta de nouă ani, Constantin Brâncuși s-a dus la Târgu Jiu, pentru a-și căuta de lucru. În cele din urmă, Brâncuși a ajuns ucenic la Craiova, acolo unde a rămas timp de mai mulți ani. Acolo, Brâncuși a construit o vioară din materiale găsite în prăvălie. Tocmai această îndemânare i-a atras atenția unui industriaș care l-a înscris pe Brâncuși la Școala de Arte și Meserii din Craiova în 1894. Pentru a urma cursurile școlii, Brâncuși a trebui să învețe cum să citească și să scrie.

De la Munchen la Paris, Brâncuși a mers pe jos și cu rucsacul în spate

În 1896, la vârsta de 20 de ani, Constantin Brâncuși a început să călătorească. S-a dus la Viena, iar acolo a lucrat ca tâmplar pentru a se susține financiar. Având în vedere ambiția sa de a deveni sculptor, Brâncuși s-a înscris la Școala Națională de Arte Frumoase din București în 1898. Deși era mult mai atras de operele „independenților” decât de cele ale academicienilor de la școala sa, Brâncuși a continuat să studieze modelare și anatomie.

În 1903, după ce s-a întors din armată, interesul lui Constantin Brâncuși a fost stârnit de faima lui Auguste Rodin, care se răspândise de la Paris până la București. Rodin l-a inspirat pe Brâncuși să devină mai curios în privința artei din afara granițelor țării sale natale. Așadar, Brâncuși s-a dus la Munchen. A stat acolo până în primăvara anului 1904. Apoi, Brâncuși s-a dus la Paris. Mare parte din călătorie a făcut-o pe jos, cu rucsacul în spate. Brâncuși a trebuit să își vândă ceasul de mână pentru a-și permite să traverseze Lacul Constanța cu barca. Brâncuși a ajuns la Paris în iulie, potrivit Britannica.

Prima operă cu adevărat originală a lui Constantin Brâncuși

Constantin Brâncuși a urmat cursurile Școlii Naționale Superioare de Arte Frumoase din Paris, acolo unde a fost și ucenic în atelierul lui Antonin Mercié. Brâncuși a lucrat cu Mercié timp de doi ani. Totuși, Brâncuși a refuzat să lucreze drept practician în atelierul lui Auguste Rodin. Decizia a explicat-o prin cuvintele celebre „Rien ne pousse à l’ombre des grands arbres” (La umbra marilor copaci nu crește nimic). În 1906, Brâncuși a avut prima expoziție la Paris.

În 1907, Constantin Brâncuși a executat un monument funerar pentru un moșier înstărit ce avea să fie expus în cimitirul „Dumbrava” din Buzău. Monumentul intitulat „Rugăciune” înfățișează o tânără îngenuncheată și reprezintă primul stadiu al evoluției sale spre forme simplificate. Influența lui Rodin a apărut pentru ultima oară într-o operă a lui Brâncuși în 1908, în prima versiune a „Muzei Adormite”. Tot în 1908, Brâncuși execută prima sa operă cu adevărat originală, „Sărutul”.

Mai presus de toate, Constantin Brâncuși a iubit sculptura

În 1912, Constantin Brâncuși creează „Măiastra”, o sculptură numită după o pasăre miraculoasă din miturile românești. Prima versiune a operei era făcută din marmură. Brâncuși avea să mai producă încă 28 de versiuni ale operei în următoarele două decenii.

În 1918, Brâncuși a sculptat în lemn prima versiune a „Coloanei Infinitului”. Creată prin repetiția de elemente simetrice suprapuse, opera a fost inspirată de pilonii caselor țăranilor din România. „Coloana Infinitului” a întruchipat nevoia de elevare spirituală pe care Brâncuși o exprima adesea prin creațiile sale.

În timpul acestor ani de experimente radicale, operele lui Brâncuși încep să atragă atenția publicului internațional. Deja cunoscut în SUA, Constantin Brâncuși găsește colecționari loiali acolo de-a lungul anilor. Între timp, criticii din întreaga lume îi atacă stilul radical.

Mai presus de toate, Constantin Brâncuși a iubit sculptura, care necesita, după spusele sale, „o confruntare nemiloasă între artist și materialele sale”. Brâncuși a lăsat moștenire Muzeului Național de Artă Modernă din Paris tot ce se afla în atelierul său, adică peste 80 de sculpturi, cu o singură condiție. Atelierul său trebuia să fie mutat la muzeu și restaurat. Totodată, în atelierul său au mai fost găsite și sute de fotografii făcute de artist, începând cu anii 1920, cu operele și studioul său.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Lucrarea „Le Crocodile” și o fotografie a lui Constantin Brâncuşi, scoase la licitație

Două lucrări ale lui Brâncuși au ajuns în top 10 cele mai scumpe sculpturi vândute la licitație

Topul celor 100 Mari Maeștri ai Artei Românești, care au îmbogățit colecționarii. Constantin Brâncuși conduce detașat

Scrisorile de dragoste trimise de Constantin Brâncuşi fotografei Florence Meyer