Cimitirul Vesel din Săpânţa, locul unde secretele morților ajung chiar pe cruci

Atunci când cineva moare, amintirea lor intră de obicei într-o stare idealizată în mințile celor dragi. Defectele sunt iertate și uitate, iar modul în care persoana respectivă a murit (mai ales dacă a fost unul nefericit) rămâne deseori nerostit. Doar cele mai frumoase povești despre acea persoană continuă să fie spuse, iar pe piatra de mormânt sunt scrise amabilități sau chiar ceva simplu precum „Odihnească-se în pace”.

Așa ceva nu se întâmplă în localitatea Săpânţa, din județul Maramureș, acolo unde Cimitirul Vesel spune povestea a peste 800 de oameni și momentele lor finale din viață. Decorate cu picturi și colorate în nuanțe vii, crucile spun povestea tuturor celor care au murit în Săpânţa.

• Stilul personal ca mecanism de adaptare în perioade de instabilitate socială
• Funicularul, ingineria care face accesibile pantele imposibile

Crucile ilustrate înfățișează soldați în timp ce sunt decapitați, precum și un locuitor care este lovit de o mașină, iar epigrafele dezvăluie adevăruri surprinzătoare. „Sub această cruce grea/ Zace biata soacră-mea/ Trei zile de mai trăia/ Zăceam eu și cetea ea./ Voi care treceți pă aici/ Încercați să n-o treziți/ Că acasă dacă vine/ Iară-i cu gura pă mine/ Da așa eu m-oi purta/ Că-napoi n-a înturna/Stai aicea dragă soacră-mea”, se arată pe una dintre crucile din Cimitirul Vesel.

Ce simboluri sunt folosite la Cimitirul Vesel și ce reprezintă nuanța de albastru?

Stan Ioan Pătraş s-a născut în Săpânţa în 1908, iar la vârsta de 14 ani începuse deja să sculpteze cruci pentru cimitirul local. Până în 19365, Pătraş începuse să adauge poezii ironice și ingenioase, spuse în dialectul local, despre cei morți, precum și să picteze crucile cu imaginea celor decedați, deseori incluzând modul în care a murit individul chiar în imagine.

Stan Ioan Pătraş a dezvoltat rapid un simbolism în munca sa. Verdele reprezenta viața, galben era pentru fertilitate, roșu pentru pasiune, iar negru pentru moarte. Culorile erau mereu pe un fundal albastru, cunoscut drept „albastru de Săpânţa”, despre care Pătraş considera că simboliza speranță, libertate și cerul. Alte simboluri, precum porumbeii albi pentru suflet sau o pasăre neagră pentru o moarte tragică ori suspectă, au ajuns treptat pe cruci, la fel și umorul negru al lui Pătraş.

Când a fost descoperit Cimitirul Vesel de lumea exterioară?

Săpânţa este o mică localitate cu prea puține secrete, iar deseori secretele morților ajung să fie expuse chiar pe cruci. „Toaderu Ioanii mă numit/ Din a mea copilărie/ Caii mult mia plăcut mie/ Şi nea mai plăcut una/ La bufet la masă a sta/ Cu nevasta altuia”, arată o altă cruce.

Pătraş a sculptat de unul singur, a scris poezii și a pictat peste 800 de cruci de-a lungul a 40 de ani. Abia spre sfârșitul vieții lui Pătraş, în anii 1970, Cimitirul Vesel a fost descoperit de lumea exterioară după ce un jurnalist francez l-a adus în atenția presei, scrie Atlas Obscura.

Stan Ioan Pătraş a murit în 1977, după ce își sculptase deja propria cruce, iar casa și atelierul le-a lăsat celui mai talentat ucenic al său, Dumitru Pop.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Top locuri din România pe care trebuie să le vezi măcar o dată în viaţă

Cele mai emblematice monumente istorice din România

Umorul cu care maramureşenii tratează moartea este reflectat în cel mai unic cimitir din lume ,,Cimitirul Vesel de la Săpânţa”

Cimitirul Vesel de la Săpânţa nu este inclus pe ruta europeană a cimitirelor semnificative