Misterul „umbrelor morții” de pe străzile orașelor Hiroshima și Nagasaki, dezlegat după 76 de ani

Bombardarea de către americani, în timpul Celui De-al Doilea Război Mondial, a citadelelor japoneze Hiroshima și Nagasaki rămâne una dintre cele mai mari și cutremurătoare fapte militare din întreaga istorie. La 76 de ani distanță de cele două atacuri nucleare, misterul „umbrelor” întipărite, parcă spre aducere aminte, pe asfaltul din cele două orașe continuă să suscite interesul cercetătorilor din întreaga lume. Sunt „umbre” care desenează cu o acuratețe stranie, contururi de trupuri umane surprinse chiar în timpul deflagrației. „Umbre” care vorbesc posterității despre forța distructivă uluitoare a unei arme pe care omenirea nu mai are dreptul să o folosească niciodată. „Umbre” ale morții înseși!

6 august 1945. La prima oră a dimineții, un glob de foc uriaș, cu diametrul de câțiva kilometri, urmat la scurt timp de o ciupercă nucleară de un alb înnecăcios, seamăna moarte în orașul japonez Hiroshima. E ceea ce avea să rămână consemnat în anale ca fiind primul atac din istorie, în care a fost folosită bomba nucleară.

• De ce au fost interziși câinii în Antarctica?
• O descoperire unică, veche de 9.500 de ani, dezvăluie o perspectivă rară asupra ritualurilor străvechi

Nu mai puțin de 300.000 de oameni și-au pierdut atunci viața, în doar câteva clipe. Alte sute de mii au plătit și ele, ani mai târziu, din pricina radiațiilor atomice, tributul unui sinistru și crâncen al doilea război mondial care avea să-și găsească sfârșitul în vara aceluiași an, odată cu capitularea Japoniei.

Pe 9 august 1945, scenariul apocaliptic Hiroshima avea să se repete întocmai. Orașul vizat, transformat  de asemenea în ruină, a fost de data aceasta Nagasaki. Și în acest din urmă caz, omenirea a deplâns moartea a sute de mii de semeni.

Când moartea desenează pe asfalt

Dincolo de aspectul genocidar, ce definește acest fapt de istorie, rămân câteva aspecte bizare ale bombardamentelor care au îngenuncheat în urmă cu 76 de ani poporul japonez și au înfiorat lumea de la un capăt la altul.

Unul dintre aceste aspecte, rămas și în ziua de astăzi o curiozitate care stârnește interesul experților în știință și istorie nucleară, îl constituie umbrele (care desenează  perfect contururi de oameni sau obiecte), de o ciudățenie aparte, care pot fi observate astăzi, gravate în asfaltul de pe străzile celor două orașe bombardate de americani în vara lui 1945.

O festă sinistră jucată de istorie, în amintirea uneia dintre cele mai hidoase fapte de război? Un capriciu, de pe celălalt tărâm, al celor care au murit atunci, menit să bântuie conștiința SUA? Sau pur și simplu un fenomen, perfect logic, așa cum încearcă să demonstreze experții, rezultat în urma exploziilor devastatoare? Părerile sunt împărțite.

Dr. Michael Hartshorne, profesor emerit de radiologie la Școala de Medicină a Universității din New Mexico și totodată administrator al Muzeului Național de Știință și Istorie Nucleară din același oraș, explică fenomenul apariției umbrelor ca pe un fapt cu o logică științifică precisă.

În momentul în care fiecare bombă, în parte, a explodat, lumina intensă și căldura s-au răspândit din punctul de implozie. Obiectele și oamenii din calea sa au protejat obiectele din spatele lor absorbind lumina și energia. Lumina din jur a albit betonul sau piatra din jurul umbrei”, susține reputatul profesor, citat de Livescience.

Amprente ante-apocaliptice

Teoria profesorului Michael Hartshorne este împărtășită și de alți cercetători. Alex Wellerstein, spre exemplu, profesor asistent de studii științifice și tehnologice la Stevens Institute of Technology din New Jersey, consideră că umbrele cu pricina nu reprezintă altceva decât o conservare, mai mult sau mai puțin fidelă, a modului în care arătau zonele, „bântuite” astăzi de umbre ale oamenilor prăbușiți pe asfalt, înainte de impactul nimicitor al bombelor nucleare cu solul japonez.

Altfel spus, umbrele bizare de pe caldarâmul din Hiroshima și Nagasaki arată, la 76 de ani distanță de momentul bombardamentului, exact topografia locului; modul în care arătau clădirea sau trotuarul pe care se afla nefericitul surprins de suflul formidabil al exploziei și ucis în doar câteva secunde. „Restul suprafețelor au fost decolorate, făcând zona colorată în mod regulat să arate ca o umbră întunecată”, a explicat profesorul Michael Hartshorne.

Din punct de vedere științific, explicația a ceea ce s-a întâmplat în timp, după exploziile devastatoare din cele două metropole japoneze, ține de faptul că fisiunea nucleară are ca rezultat eliberarea unei energii intense, propagate chiar în timpul exploziei atomice.

„Fisiunea apare în momentul în care un neutron lovește nucleul unui atom greu, cum ar fi izotopii uraniu 235 sau plutoniu 239. În timpul coliziunii, nucleul elementului este rupt, eliberând o cantitate mare de energie. Coliziunea inițială declanșează o reacție în lanț care continuă până la epuizarea întregului material părinte”, se arată într-un raport întocmit de experții în studii de istorie atomică ai Fundației Atomic Heritage, o organizație nonprofit cu sediul în Washington, DC.

Raportul respectiv se bazează, în principal, pe afirmația profesorului Alex Wellerstein:

Reacția în lanț, în care sunt eliberați trilioane de atomi în acea perioadă de timp, are loc într-un model de creștere exponențială care durează aproximativ o milisecundă”, a mai punctat Wellerstein.

Teoria „efectului de albire”

Armele atomice folosite în atacurile militare din 1945 au fost alimentate cu uraniu 235 și plutoniu 239, substanțe care au permis eliberarea unei cantități imense de căldură și radiații gamma cu unde foarte scurte.

Teoria „umbrelor” ca amprente ante-apocaliptice este explicată de cercetători de la Universitatea Columbia prin faptul că „energia curge ca unde fotonice de lungimi diferite, inclusiv în unde lungi, cum ar fi undele radio, și în unde scurte, cum ar fi razele X și razele gamma.

Între valuri lungi și unde scurte se află lungimi de undă vizibile care conțin energie pe care ochii noștri o percep ca și culori. Cu toate acestea, spre deosebire de energia cu unde mai lungi, radiația gamma este distructivă pentru corpul uman, deoarece poate trece prin îmbrăcăminte și piele, provocând ionizări sau pierderea de electroni, care deteriorează țesutul și ADN-ul.

Radiația gamma eliberată de bombele atomice a călătorit, de asemenea, ca energie termică, atingând pragul de 10.000 grade Fahrenheit (5.538 grade Celsius). Când energia a lovit un obiect, cum ar fi o bicicletă sau o persoană, ea a fost absorbită, protejând obiectele din cale și creând un efect de albire în afara umbrei”, au susținut experții Universității Columbia.

Forța de distrugere a 16.000 de tone TNT

Bomba atomică, poreclită Little Boy, detonată la 580 de metri deasupra Hiroshima, cel de-al șaptelea cel mai mare oraș, la vremea respectivă, din Japonia, a fost echivalentă, ca putere, potrivit Asociației Nucleare Mondiale, cu forța de distrugere a 16.000 de tone (14.500 de tone metrice) de explozie TNT.

Pulsul de energie termică, transmis de suflul exploziei, s-a aplatizat la 13 kilometri pătrați de oraș. Aproape un sfert din populația din Hiroshima a murit imediat. Un alt sfert a murit din cauza efectelor otrăvirii cu radiații și a cancerului în lunile imediat următoare.

Vă recomandăm să citiți și:

Primele imagini cu meteorul care a explodat cu o energie de 10 ori mai mare decât bomba de la Hiroshima

Cum arăta Hiroshima înainte de a fi bombardată. Imagini RARE prezintă viaţa locuitorilor înainte de dezastru

Efectele pe termen lung ale atacului atomic de la Hiroshima şi Nagasaki

Dezvăluiri incredibile: SUA, foarte aproape de a-şi devasta ţara cu o bombă de 260 de ori mai puternică decât cea de la Hiroshima