La Fayette, eroul celor două lumi și francezul onorat de americani

Gilbert du Motier, marchizul de Lafayette (6 septembrie 1757 – 20 mai 1834), adesea cunoscut sub numele de Lafayette, a fost un aristocrat francez, general în timpul Războiului de Independență al Statelor Unite ale Americii  și conducător al Gărzii Naționale în timpul Revoluției Franceze.

Pentru implicarea pe care a avut-o pe plan politic și militar atât în ​​America, cât și în Europa, Lafayette a intrat în istorie drept „Eroul celor două lumi”. După terminarea Războiului de Independență, Lafayette s-a întors acasă, în Franța, unde a continuat să lupte pentru libertate și egalitatea între toți oamenii, jucând un rol important în Revoluția Franceză.

• Ce este fenomenul „manosphere” și de ce politicienii britanici cer măsuri ferme pentru protejarea bărbaților?
• Astăzi se împlinesc 140 de ani de la naşterea unuia dintre cei mai mari pictori ai…

Lafayette s-a născut în Chavaniac, Franţa, la 6 septembrie 1757, într-o familie bogată, bine situată în societate și cu un istoric în implicări militare. Tatăl său, de exemplu, a murit luptând în războiul de șapte ani împotriva britanicilor, când Lafayette avea doar doi ani, acesta necunoscându-și niciodată tatăl.

Avea doar 19 ani și nicio experiență de luptă când a ajuns în America

Sfidând ordinele explicite ale regelui Ludovic al XVI-lea, care nu dorea să provoace Marea Britanie, Lafayette a ignorat hotărârea autorităților franceze și a trecut Oceanul Atlantic pentru a-i ajuta pe americanii rebeli în 1777, în timpul desfășurării Războiului de Independență din SUA aflat sub comanda generalului George Washington, război care a avut loc între cele Cele 13 colonii britanice din America de Nord și țara lor de origine, Marea Britanie, urmat de organizări economice, structurale, politice, statale și legislative unice și novatoare în istoria modernă.

Deși foarte tânăr, fără experiență militară și un nivel scăzut de vorbire și înțelegere a limbii engleze, curajosul Lafayette a reușit să-i convingă pe liderii armatei continentale să-l integreze în rândurile ei conferindu-i gradul de general-maior, la 31 iulie 1777.

A fost împușcat în picior în timpul primei sale bătălii

În timpul bătăliei de la Brandywine, lângă Philadelphia, care a avut loc pe 11 septembrie 1777, Lafayette a fost împușcat în picior. Refuzând tratamentul, luptătorul începător s-a organizat rapid și a reușit o retragere de succes.

Revenit la bază, acesta a primit îngrijirile medicale necesare după care a urmat o recuperare care a durat două luni. În momentul în care a fost apt să revină pe câmpul de luptă, Lafayette a primit, pentru prima dată, comanda propriei divizii.

Și-a numit singurul fiu după George Washington

În calitate de „prieten și protector”, Washington avea o afinitate specială față de tânărul Lafayette. Existau și motive pentru simpatia și stima pe care i le purta francezului. Lafayette a fost alături de Washington în timpul iernii grele de la Valley Forge în 1777 și, de asemenea, l-a susținut, în bătălia de la Yorktown, din 1781. În 1779, când soția lui, Adrienne, l-a născut pe cel de-al treilea copil al lor, un băiat, Lafayette l-a numit  Georges Washington, în onoarea revoluționarului american. Trei ani mai târziu, la sugestia lui Thomas Jefferson – al doilea vicepreședinte american și al treilea președinte al Statelor Unite ale Americii, autorul principal al Declarației de Independență – Lafayette a numit-o pe fiica cea mică (și al patrulea lui copil) Marie Antoinette Virginie pentru a onora atât regina Franței, cât și statul Virginia.

Revenind în Franța în februarie 1779, Lafayette a colaborat intens cu Benjamin Franklin și John Adams pentru crearea unei strategii eficiente menite a-l convinge pe Ludovic al XVI-lea să trimită trupe și provizii suplimentare pentru a ajuta coloniștii americani.

Planul a avut efect. Lafayette a revenit în America în aprilie 1780 ducând vestea că 6000 de infanteriști conduși de mareșalul Jean-Baptiste Donatien de Vimeur și șase nave aveau să ajungă din Franța pentru a ajuta Statele Unite să învingă armată britanică la Yorktown. Americanii ajutați de francezi au reușit să-i învingă pe britanici, Lafayette fiind onorat și considerat „eroul celor două lumi”. La întoarcerea lui în Franța, a fost promovat la rangul de Mareșal (general de brigadă) și, de asemenea, a fost numit cetățean de onoare al mai multor state americane.

Inspirat de idealurile Revoluției Americane, Lafayette a elaborat unul dintre cele mai importante documente din istorie despre drepturile omului și drepturile civile, ajutat fiind de Thomas Jefferson, autorul principal al Declarației de Independență (1776), prin care Cele Treispezece colonii ale Marii Britanii din America de Nord s-au declarat independente de Regatul Unit al Marii Britanii. Adunarea Națională a adoptat Declarația drepturilor omului și cetățeanului, carta fundamentală prin care la data de 26 august 1789 au fost puse, în Franța, bazele democrației moderne. Tot în 1789, a fost numit comandant-șef al Gărzii Naționale a Franței.

La 72 de ani, era încă un lider revoluționar

După ce regele Carol al X-lea a dizolvat Adunarea Națională și a suspendat presa liberă în 1830, Lafayette a preluat conducerea Gărzii Naționale și s-a alăturat revoluționarilor care au luat atitudine ripostând împotriva deciziei regale și ridicând baricade pe străzile Parisului. După ce regele a fost forțat să abdice, Lafayette a refuzat propunerea de a conduce țara susținând, în schimb, instalarea lui Louis-Philippe pe tron ​​ca monarh constituțional. Dar s-a dovedit că domnia lui Louis-Philippe, cu lipsa lui de reforme, a dezamăgit așteptările marchizului Lafayette, astfel încât acesta nu l-a mai protejat politic angajându-se în luptele opoziției liberale pornite împotriva domnitorului, în ultimii săi ani.

Lafayette a murit pe 20 mai 1834, la Paris, la vârsta de 76 de ani, fiind înmormântat lângă soția sa la cimitirul Picpus din capitala franceză. Pentru a îndeplini dorința „Eroului celor două lumi” de a fi îngropat atât pe pământul american cât și pe cel francez, fiul său i-a acoperit sicriul cu pământul pe care îl luaseră de la Bunker Hill în 1825, atunci când marchizul a pus piatra de temelie a monumentului care încă marchează câmpul de luptă.
Andrew Jackson, cel de-al șaptelea președinte american (servind țara în această funcție între 1829 și 1837) a ordonat ca Lafayette să fie cinstit cu aceleași onoruri funerare ca predecesorii lui John Adams și George Washington.

Surse:

https://www.history.com/news/10-things-you-may-not-know-about-the-marquis-de-lafayette

https://www.britannica.com/biography/Marquis-de-Lafayette

Vă mai recomandăm să citiți și:

Revoluția Franceză – câte evenimente de acest fel au fost, de fapt, în istoria țării?

Francois Renè de Chateaubriand, fondatorul romantismului în literatura franceză. „Dacă aţi primit o palmă, daţi patru înapoi, nu contează obrazul”

Elvira Popescu, marea actriță care i-a fascinat pe francezi. „Această delicioasă fiică a României”

Henri Matisse, pictorul francez care a transpus ia românească pe pânza sa