Elvira Popescu, marea actriță care i-a fascinat pe francezi. „Această delicioasă fiică a României”

Actrița Elvira Popescu a fost un nume important pe scena teatrului european în perioada interbelică, dar și după cel de-Al Doilea Război Mondial. Talentată și de o frumusețe aparte, Elvira Popescu s-a remarcat și în lumea filmului, iar apoi s-a dovedit a fi una dintre cele mai capabile directoare de scenă din Franța. Un reportaj apărut în presa franceză la începutul anului 1938 surprinde viața din spatele scenei a marii artiste.

Elvira Popescu s-a născut la 10 mai 1894 în București. A absolvit Conservatorul de Artă Dramatică din capitala României, iar apoi a fost angajată la Teatrul Național.

• Există un singur loc pe Pământ unde atât Omul de Neanderthal, cât și oamenii moderni au…
• De ce au fost interziși câinii în Antarctica?

Cariera teatrală a Elvirei Popescu s-a întins pe o perioada de 65 de ani. A jucat cu predilecție în piese de teatru scrise de autori francezi. De altfel, încă din 1923, Elvira Popescu va juca pe marile scene de teatru din Franța, dar și din Europa. În ceea ce privește cinematografia a făcut roluri memorabile în filmele: „La Présidente”, „Ils étaient neuf célibataires”, „Austerlitz”, „Plein Soleil” etc.

Numele Elvirei Popescu atrăgea atenția ca un magnet în perioada interbelică. Nu e de mirare că presa franceză îi acorda ample spații editoriale. În această cheie poate fi citit și un reportaj despre Elvira Popescu apărut la începutul anului 1938 în ziarul francez „Le Petit Parisien”. Reportajul a atras atenția și presei de la București, iar revista „Realitatea Ilustrată” l-a preluat și l-a publicat la sfârșitul lunii ianuarie a anului 1938.

„Adevărata Elvira Popescu este aceea de pe scenă sau de pe ecran”

Ziaristul francez Leon Groc i-a făcut o vizită Elvirei Popescu în elegantul ei apartament din Bois de Boulogne din Paris. „Ceea ce izbește îndeosebi pe vizitator în vastul apartament, din apropierea pădurii Bois de Boulogne, este abundența, profuziunea și splendoarea florilor care îl împodobesc. Pretutindeni răsar flori: din vase, din cupe, din coșuri. Aici un enorm tufiș de trandafiri roșii, colo liliac, dincolo ramuri de liliac alb și mov, din toate părțile se arată privirii flori din toate climatele, din toate felurile, din toate anotimpurile. Și iată că apare în acest cadru parfumat și fastuos aceea pentru care înfloresc și dau miresme toate aceste flori.

Elvira Popescu, floare vie, strălucind prin prospețimea, grația și seducțiunea ei. Ea este atât de asemănătoare rolurilor ei, cu tenul ei strălucitor, cu ochii duioși și cu surâsul miraculos, încât devine aproape ireală. Ea vorbește și verbul ei gunguritor, care zăpăcește regulile și confundă genurile, adaugă încă un farmec acestei ființe și întărește impresia că piesa sau filmul continuă şi că adevărata Elvira Popescu este aceea de pe scenă sau de pe ecran. Ea nu are totuşi nimic afectat sau teatral”, nota Leon Groc.

Elvira Popescu, în turneu prin Europa

Ziaristul francez o surprinde Elvira Popescu în momentul în care aceasta se pregătea să plece într-un amplu turneu prin Europa.

„Și totuși, ce viață teribil de ocupată are această actriță. (…) Elvira Popescu va pleca în turneu și va juca la Varșovia, la Bruxelles. (…) Se va întoarce de la Bruxelles pentru a pleca chiar a doua zi înspre Mediterana, unde își va continua turneul”.

Portretul Reginei Maria, așezat la loc de cinste în biroul Elvirei Popescu

Jurnalistul francez este apoi primit în biroul Elvirei Popescu, unde veghea portretul Reginei Maria a României. Pe lângă acest portret, biroul actriței era plin de fotografii inscripționate cu dedicații din partea marilor actori francezi.

„Dar camera preferată, aceea în care de obicei stă Elvira Popescu, este micul birou în care a primit pe reporter. În chemineu, un foc vioi. Pe masă un portret într-un cadru strălucitor, cu o dedicație și o semnătură energică: Maria… Este portretul reginei Maria a României, care a manifestat întotdeauna o mare predilecție pentru frumoasa ei compatrioată. Apoi alte fotografii cu dedicații și semnate de: Porto-Riche, Jean Richepin, Schaliapin, Maurice Chevalier. Louis Lumiere, La Duse…

Pe pereți afișe ale pieselor în care a jucat Elvira Popescu. O mare bibliotecă, înghesuită de capodopere clasice și moderne, oferă numeroase legături de preț. Se poate vedea în această bibliotecă un Courteline de zece volume, iar fiecare este împodobit cu o literă în așa fel încât cărțile așezate una lângă alta dau numele autorului. Toate cărțile frumoasei românce sunt în limba franceză, în afară de un volum al Reginei Maria, scris în limba țării”.

O zi din viața Elvirei Popescu

Dar cum arăta o zi obișnuită din viața actriței Elvira Popescu, a fost curios să afle reporterul francez. Cu o sinceritate debordantă, actrița româncă i-a mărturisit că tânjea să se  reîntoarcă în România, la București, unde fusese întâmpinată cu mult entuziasm.

„Între două probe la croitor. Elvira Popescu îmi povestește ce face în timpul zilei. Aproape în fiecare zi iese la plimbare. De preferință se duce la Bois, în tovărășia lui Cick, un cățel basset, tovarăș nedespărțit: e un vechi camarad, are aproape zece ani.

Elvira Popescu ia rareori masa la ea și foarte rar singură. Are numeroși amici, nu numai în lumea teatrului, ci și în lumea politică și diplomatică. În după amiezile când Elvira Popescu nu turnează, se duce cu plăcere la curse. La curse face joc mare și deseori are șansa de a câștiga. Cam aceasta este întrebuințarea unei zile a Elvirei Popescu. Vacanțele ei?… Nu are nici una. Dacă i se întâmpla să-și revadă țara, se duce pentru a lucra.

Acum trei ani, Bucureştii i-au făcut o primire entuziastă. Elvira Popescu se gândește să se reîntoarcă în țară în anul viitor. Elvira Popescu muncește enorm cu excepția rarelor momente de odihnă, când se poate retrage în proprietatea sa de la Mantes,în apropiere de Paris. Această delicioasă fiică a României adoră peisagiile armonioase din Ile de France”, consemnează Leon Groc.

Elvira Popescu a murit la 11 decembrie 1993, la Paris. Avea 99 de ani și tocmai fusese desemnată membru de onoare al Academiei Române, după ce în Franța primise Ordinul Legiunea de Onoare, cea mai înaltă recunoaștere, dar și Premiul Molière pentru cea mai bună actriţă.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Joan Crawford, actriță adorată și mamă imperfectă

Marlene Dietrich, actrița de origine germană care putea să frângă inima oricui

Brigitte Bardot, o zeiță a marilor ecrane și actriță controversată

Violeta Andrei, frumoasa actriță pe care Elena Ceaușescu a urât-o până la moarte