De ce a fost Greta Garbo atât de specială? „Viața ar fi atât de minunată dacă am ști ce să facem cu ea”

„Nu am căutat niciodată să mă conformez ideii clasice de frumusețe feminină. Mi-am urmat propriile idei. Nu mi-am modificat silueta prin chirurgie plastică și nici nu folosesc alte artificii nenaturale. Nu am încercat niciodată să copiez femei mai tinere ori să mă fac acceptabilă altora”, spunea Greta Garbo, cunoscută pentru frumusețea ei naturală și pentru refuzul de a se conforma așteptărilor societății. A fost o prezență mistică, iar talentul și personalitatea ei au transformat-o într-una dintre cele mai celebre actrițe ale secolului XX.

Născută Greta Lovisa Gustafsson, la 18 septembrie 1905, în Stockholm, Suedia, Garbo a crescut într-o familie modestă. Tatăl ei, Karl Alfred Gustafsson, a lucrat ca muncitor, iar mama, Anna Lovisa Karlsson, era casnică. Garbo a avut două surori mai mari, Sven și Alva. În mod tragic, tatăl i-a murit când Greta avea doar 14 ani, lăsând familia în dificultate financiară.

• Ennio Morricone, cel mai important compozitor de muzică de film
• Giuseppe Tornatore, regizorul care a restabilit cinematografia italiană

Greta Garbo a urmat cursurile Școlii Palmgrens din Stockholm, iar după absolvire, în 1920, la vârsta de 15 ani, a fost distribuită într-un film publicitar pentru un mare magazin din Stockholm, înainte de a se înscrie la școala de actorie a Teatrului Dramatic Regal. Acolo și-a perfecționat talentul de actriță, astfel că în 1922 avea să-și facă debutul pe scenă. Talentul lui Garbo era evident, iar interpretările sale au fost remarcate de critici, atrăgând atenția regizorului de film Mauritz Stiller.

În 1925, Garbo, sub îndrumarea lui Mauritz Stiller, a călătorit în Statele Unite și a semnat un contract cu studiourile MGM. Primul ei film mut, „The Torrent” (1926), a pus-o foarte mult în valoare, impunând-o instantaneu ca o stea în ascensiune. Succesul lui Garbo a continuat cu filme precum „Flesh and the Devil” (1927) și „Love” (1927), care i-au consolidat statutul de unul dintre cele mai promițătoare noi talente de la Hollywood.

Filmografia Gretei Garbo este vastă și semnificativă, dar dacă ar fi să reliefăm câteva dintre producțiile sale remarcabile, într-un mod subiectiv, am enumera interpretarea din „Camille” (1936), a curtezanei Marguerite Gautier, rolul din comedia „Ninotchka” (1939), acela din „Grand Hotel” (1932), în care a personificat-o pe balerina rusă Grusinskaya, din „Queen Christina” (1933), o dramă istorică, în care Garbo joacă rolul reginei suedeze sau din „Anna Karenina” (1935).

În ciuda talentului și a popularității sale imense, Garbo era cunoscută pentru faptul că era extrem de retrasă. A evitat presa și a acordat rareori interviuri, alimentând zvonurile despre viața ei personală. Presa a scris deseori despre relația cu John Gilbert, de exemplu, alături de care jucase în multe filme, și care îi era un fel de mentor, dar și cu Marlene Dietrich.

„Dragostea inițială dintre Garbo și Gilbert s-a stins”, scrie New York Post, „în parte pentru că ea a refuzat numeroasele propuneri de căsătorie ale acestuia”. La un moment dat, actrița chiar nu mai recunoștea că ar fi existat o relație romantică între ei, „explicându-i dramaturgului S. N. Behrman că s-a cuplat cu Gilbert doar pentru că se simțea singură și nu vorbea engleza, după ce s-a mutat la Los Angeles”.

În ceea ce le privește pe Garbo și Dietrich, cele două mari actrițe, potrivit unor surse, s-ar fi întâlnit doar o singură dată, în 1945, când Orson Welles le-a prezentat la o petrecere organizată de actorul Clifton Webb, întâlnire care nici măcar nu a fost una de mare succes.

„Marlene – deși stăpână pe arta lingușirii – nu a ajuns nicăieri spunându-i lui Garbo că este o zeiță”, scrie telegraph.co.uk, „iar Garbo, a cărei regulă era să nu întoarcă niciodată un compliment, a murmurat doar Mulțumesc și și-a văzut de drum. Cariera ei era de-acum efectiv încheiată, și nu-și mai dorea decât să fie lăsată în pace. (…) În mașină, pe drumul de întoarcere spre casa lui Welles, Marlene ar fi murmurat: Picioarele ei nu sunt atât de lungi precum se spune”.

În același timp, alte surse au speculat că, de fapt, Greta și Marlene se știau din perioada de dinainte de Hollywood, când s-au cunoscut la filmările producției „Die freudlose Gasse” („The Joyless Street”), filmată la Berlin în iarna anului 1925, și ar fi fost amante cu vreo 20 de ani înainte să le prezinte Welles. Deși Dietrich a negat mulți ani că ar fi apărut în acea peliculă, până la urmă a admis prezența ei în film, chiar dacă obscură.

„La vremea filmului The Joyless Street”, dezvăluia scriitoarea de origine britanică Diana McLellan, fosta editorialistă socială de la Washington Post, „Marlene era poate cea mai ocupată și mai pasională bisexuală din Berlinul teatral. În vârstă de numai 23 de ani, avea deja un apetit notoriu și compulsiv pentru seducerea altor femei frumoase”.

Dincolo de cariera sa de actriță, Greta Garbo a avut contribuții semnificative în societate. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a sprijinit în mod activ Societatea Suedeză de Ajutor de Război, făcând donații substanțiale în bani.

Între 1926 și 1941, Greta Garbo a jucat în aproape 30 de filme și a fost nominalizată de trei ori la Oscar. Nu a câștigat niciodată, însă a primit un Oscar onorific în 1955. Cel de-Al Doilea Război Mondial a schimbat totul, inclusiv la Hollywood – industria cinematografică pierzându-și interesul pentru vedeta suedeză, iar Garbo, la rândul ei, pierzând interesul pentru actorie.

După ce s-a retras din actorie în 1941, Garbo a dus o viață retrasă în New York. A murit la 15 aprilie 1990, la vârsta de 84 de ani.

Greta Garbo a ales să nu se căsătorească niciodată și nici nu a avut copii.

Așadar, ce a fost atât de special la Greta Garbo? Pe lângă talent actoricesc, interpretările ei fiind adesea caracterizate ca fiind o combinație unică de intensitate, vulnerabilitate și mister, Greta Garbo poseda o frumusețe izbitoare și neconvențională care captiva pur și simplu. Magnetiza. Avea un stil și o carismă aparte care au făcut-o o prezență fascinantă și hipnotizantă atât în filmele mute, cât și în cele sonore, devenind un superstar internațional. De asemenea, personalitatea Gretei – era selectivă și misterioasă – au contribuit din plin la cultivarea aurei de intrigă din jurul ei. Mai mult, a fost și un simbol în lumea modei, stilul și eleganța ei inspirând tendințele și alegerile în materie de modă. Era sofisticată.

„Există multe lucruri în inima ta pe care nu le poți spune niciodată unei alte persoane. Sunt ale tale, bucuriile și tristețile tale personale, și nu le poți dezvălui niciodată. Îți seci propriul suflet, atunci când le spui”. (Greta Garbo)

Surse:

https://www.vanityfair.com/hollywood/2023/09/greta-garbo-lois-banner

https://archive.nytimes.com/www.nytimes.com/books/first/m/mclellan-girls.html?scp=8&sq=Salka&st=cse

https://nypost.com/2021/12/11/inside-actress-greta-garbos-libertine-sex-life/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Greta Thunberg, probabil cea mai populară activistă de mediu

Greta Garbo, printre cele mai fermecătoare și enigmatice staruri de cinema

Actrița Charlize Theron: „Mă consider o creatură foarte sexuală”

Helena Bonham Carter, actriță de viță nobilă „cu picioarele pe pământ”