Lina Wertmüller, prima femeie nominalizată la Premiul Oscar pentru Cel mai bun regizor. „Filmul este cea mai importantă formă de comunicare din zilele noastre. Lumea se schimbă, iar noi trebuie să ne schimbăm odată cu ea”

Arcangela Felice Assunta Wertmüller OMRI, cunoscută sub numele de Lina Wertmüller, a fost un regizor și scenarist italian.

Cunoscută în special pentru filmele ei de artă din anii 1970 Seven Beauties, The Seduction of Mimi, Love and Anarchy și Swept Away, Lina Wertmüller a fost prima femeie regizor nominalizată la Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor, momentul având loc în anul 1977 pentru filmul său Pasqualino Settebellezze (cunoscut și ca Seven Beauties, în limba engleză), o peliculă scrisă și regizată de ea care prezintă povestea unui bărbat italian și încercările sale de supraviețuire în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

• Au trecut 90 de ani de la moartea unui mare fiziolog rus. Învăţăm şi astăzi despre…
• Ziua în care s-a deschis oficial cel mai vechi muzeu din România

Deși nu a câștigat premiul în acel an, în 2020 remarcabila Wertmüller a primit un Oscar pentru întreaga sa carieră, cu puțin timp înainte să se stingă din viață la vârsta de 93 de ani, la 9 decembrie 2021.

La 28 octombrie 2019, regizoarea italiană a primit o stea pe Hollywood Walk of Fame, în semn de apriciere penru contribuțiile aduse cinematografiei.

Lina Wertmüller a mai fost apreciată pentru The Seduction of Mimi (1972), Love and Anarchy (1973) și Swept Away (1974). Filmele sale se caracterizează prin abordarea de teme sociale și politice, precum și prin explorarea umorului negru și a satire, intrigile provocatoare și amprenta regizorală distinctivă aducând o contribuție semnificativă la cinematografia italiană și demonstrând în același timp că talentul și perspectiva femeilor regizoare merită să fie recunoscute și apreciate în industria filmului.

Lina Wertmüller este, de asemenea, unul dintre cei opt italieni care au fost nominalizați la Premiul Academiei pentru „Cel mai bun regizor”, alături de Federico Fellini, Pietro Germi, Michelangelo Antonioni, Gillo Pontecorvo, Bernardo Bertolucci, Roberto Benigni și Franco Zeffirelli.

Lina Wertmüller s-a născut la 14 august 1928 la Roma, într-o familie elvețiană romano-catolică aristocratică.

Wertmüller, în unele dintre interviuri pe care le-a dat, și-a descris copilăria ca fiind o perioadă „aventuroasă”, mai ales din cauza faptului că a fost expulzată din 15 licee catolice diferite. Au fost anii în care Lina a descoperit pasiunea pentru benzile desenate și pentru operele dramaturgilor ruși Pietro Sharoff, Vladimir Nemirovici-Danchenko și Konstantin Stanislavsky ce aveau să o îndrume, mai târziu, către cariera sa de o viață de regizor de filme.

După ce a absolvit Accademia Nazionale di Arte Dramatica Silvio D’Amico în 1951, Wertmüller a produs piese de avangardă, călătorind prin Europa și lucrând ca păpușar, regizor de scenă, scenograf, publicist și scenarist pentru radio și televiziune.A fost asistentă a regizorului Federico Fellini, lucrând în special la clasicul Otto e mezzo (1963), an în care a scris și regizat primul ei film, I basilischi) și în care a devenit prietenă cu actorul Giancarlo Giannini, care avea să joace în majoritatea filmelor sale ulterioare. Să lucrez cu Federico Fellini a fost o mare aventură. (…) Era un om atât de extraordinar, încât îmi este greu să descriu asta în cuvinte. L-am cunoscut datorită prietenilor mei Flora și Marcello Mastroianni și m-am considerat o norocoasă pentru că m-a ales să îi fiu colaboratoare. Exista, la acea vreme, un șir lung de asistenți regizori aspiranți care ar fi ucis pentru a fi cu el și pentru a-l vedea lucrând. (…) În cartea recordurilor cu cel mai lung titlu de film În 1964, Wertmüller și-a înființat propria companie de producție, Liberty Films, împreună cu actorul Giancarlo Giannini. Lina Wertmüller este înscrisă în Cartea Recordurilor Guinness pentru cel mai lung titlu de film, „Un fatto di sangue nel comune di Siculiana fra due uomini per causa di una vedova. Si sospettano moventi politici. Amore-Morte-Shimmy. Lugano belle. Tarantelle. Tarallucci e vino”, care totalizează 179 de caractere, peliculă din 1978, cu Sophia Loren, Marcello Mastroianni și Giancarlo Giannini în rolurile principale.

La 2 februarie 1976, a apărut pe coperta revistei New York sub titlul „Cea mai importantă regizoare de film de la Ingmar Bergman”. Martin Scorsese i-a caracterizat filmele ca fiind „haioase și teribil de înspăimântătoare, profunde și emoționale, exagerate și populare. A fost capabilă să facă lucruri pe care nimeni altcineva nu le făcea, ceea ce a însemnat mare lucru”.

Wertmüller, scrie britannica.com, a atins faima internațională cu al cincilea film al ei, Mimi metallurgico ferito nell’onore (1972), o satiră ce aduce în prima plan ipocrizia sexuală și schimbarea moravurilor sociale. A mai regizat Film d’amore e d’anarchia… (1973), despre un anarhist ce își trăiește o perioadă a vieții prins între complotul său de a-l asasina pe Benito Mussolini și dragostea lui pentru o prostituată care i-a oferit adăpost într-un bordel din Roma. Foarte apreciată a fost și pentru Travolti da un insolito destino nell’azzurro mare d’agosto (1974; Swept Away), o comedie spirituală în care un marinar sărac își stabilește autoritatea asupra unei femei bogate trufașă în timp ce sunt părăsiți pe o insulă pustie și Pasqualino settebellezze (1975; Seven Beauties), un film despre un dandy italian care trebuie să trădeze toate valorile morale în timp ce încearcă să supraviețuiască celui de-al Doilea Război Mondial și internarea sa într-un lagăr de exterminare nazist.

Pentru aceasta din urmă, Wertmüller a făcut istorie cu nominalizarea ei la Oscar pentru cel mai bun regizor. În 1978, Lina Wertmüller a semnat un contract cu studioul Warner Bros pentru a realiza patru filme, iar primul proiect pentru compania americană de film a fost A Night Full of Rain din 1978, prima ei peliculă în limba engleză.

A Night Full of Rain este o dramă romantică care prezintă povestea unei femei italiene (interpretată de Candice Bergen) și a unui jurnalist american (interpretat de Giancarlo Giannini) care se întâlnesc în timpul unei furtuni în Roma și încep o relație. Din cauza faptului că filmul nu a avut succes la box office și a primit recenzii mixte din partea criticilor, Warner Bros. a anulat contractul cu Lina Wertmüller, iar celelalte trei filme planificate nu au fost realizate sub egida lor.

Lina Wertmüller a continuat să lucreze ca regizor în teatru până la moartea ei, la 9 decembrie 2021, la vârsta de 93 de ani. Lina Wertmüller a fost căsătorită cu Enrico Job (n. 31 ianuarie 1934 la Napoli, Campania, Italia), fost designer de producție și designer de costume, cunoscut pentru Carmen (1984), Camorra (A Story of Streets, Women and Crime) (1985) și The Nymph (1996).

Cei doi au fost împreună din 1965 și până în 2008, anul în care a murit Enrico Job. Le-a supraviețuit fiica lor Maria Zulima (născută la 17 ianuarie 1991), care a fost actriță în câteva dintre filmele lui Wertmüller, inclusiv The Blue Collar Worker și The Hairdresser in a Whirl of Sex and Politics (1996), Ferdinando and Carolina (1999).

Surse:

https://www.imdb.com/name/nm0921631/

https://www.britannica.com/biography/Lina-Wertmuller

https://variety.com/2017/film/features/director-lina-wertmuller-1202023590/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Kathryn Bigelow, prima femeie regizor care a luat Oscarul la această categorie. „Fiecare ar trebui să facă judecăți morale pentru el însuși”

Regizorul care a câștigat primul Oscar din istoria Ucrainei „nu și-ar fi dorit să fie pe scenă”

Jean Negulesco, singurul regizor român nominalizat la Oscar. Vedetă la Hollywood, dar necunoscut în România

Ce crede regizorul Christopher Nolan despre succesul filmului „Oppenheimer”