Sarmiza Bilcescu, prima femeie avocat din Europa și prima femeie cu doctorat în drept din lume. Neobosită, demnă de toată lauda și cu un comportament ireproșabil

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Într-o vreme în care frumusețea femeilor era mai importantă decât inteligența lor, Sarmiza Bilcescu (1868 – 1935) a depășit barierele de gen, a avut ambiții onorabile care au determinat-o să urmeze o cale ce avea să facă istorie nu doar în România, dar în toată lumea.

Sarmiza, numită astfel după vechea capitală dacică și cetate strategică, fetița care în copilărie se juca alături de copiii familiei de boieri Brătianu (care a produs mai multe figuri proeminente în istoria țării noastre, de la prim miniștri, prefecți, personalități militare, cartografi, generali, scriitori, liberali, academicieni), a devenit la 17 ani studentă la drept, la Paris, prima femeie din Europa înscrisă la cursuri juridice și, mai târziu, prima femeie din lume care a primit un doctorat în drept la Universitatea Sorbona.

O româncă ale cărei idealuri au fost atât de intense și înalte, încât pe tot parcursul vieții sale a purtat cu ea vocea ce a susținut drepturile femeilor la educație, la integrare socială și politică și, mai mult, s-a implicat în perpetuarea și promovarea culturii și tradițiilor românești, atât la noi în țară, cât și peste hotare, a înființat școli și centre culturale și educaționale, a ajutat studenții în diverse proiecte și a devenit parte integrantă a tot ceea ce reprezenta veșmântul tradițional românesc, organizând șezătoare pentru a le încuraja pe cusătoarele și țesătoarele din mediul rural să își continue misiunea de purtătoare de tradiții și cutume populare, esențiale în păstrarea și transmiterea moștenirii culturale și a identității unei comunități.

Sarmiza Bilcescu (cunoscută mai târziu sub numele de Sarmiza Bilcescu-Alimănișteanu), prima femeie din România și din Europa care a studiat dreptul, prima femeie care a obținut un doctorat în drept la Universitatea din Paris și prima femeie admisă în baroul din România, s-a născut la 27 aprilie 1867 în București, într-o familie care avea legături cu personalități influente precum Ion Brătianu. Tatăl ei, Dumitru Bilcescu, a fost șeful Controlului Finanțelor, iar mama ei, Maria Bilcescu, o feministă autoproclamată și un om de o finețe aparte care și-a crescut fiica oferindu-i în permanență dragoste și susținere necondiționate. Maria Bilcescu a fost cea care după absolvirea în 1884 a studiilor liceale (la Colegiul Sf. Sava din București) ale fiicei sale, a încurajat-o pe aceasta și a însoțit-o la Paris în visul tinerei de a se înscrie la Facultatea de Drept Sorbona, în același an devenind prima femeie care a aplicat la o facultate cu profil juridic. În calitate de studentă la Drept, Sarmiza Bilcescu a stârnit simpatia și admirația colegilor ei, însă i-a contrariat pe unii dintre profesorii pe care îi avea, la un moment dat chiar fiind dată afară de la cursuri și, cu altă ocazie, interzicându-i-se accesul în facultate. Totuși, Sarmiza Bilcescu nu s-a lăsat intimidată de negativitatea și respingerea unora dintre cadrele ei didactice, astfel că și-a continutat studiile, în 1887 obținând licența în științe juridice (la Sorbona), iar la 12 iunie 1890 a intrat în istorie devenind prima femeie din lume doctor în Drept al Universității din Sorbona. Teza de doctorat a emeritei Sarmiza Bilcescu a fost „Despre condițiunea legală a mamei în dreptul român și francez”.

Aprecierea finală a profesorilor francezi, care au descris-o pe românca Sarmiza Bilcescu ca fiind „neobosită, demnă de toată lauda și cu un comportament ireproșabil”, este o reflexie clară a impactului profund pe care aceasta l-a avut asupra societății vremii și a recunoașterii meritelor sale.

În 1891, în urma unei campanii susținute de Constantin Dissescu (jurist și politician, ministru al Justiției din aprilie 1899 până în iulie 1900 și ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice de două ori: din octombrie 1906 până în februarie 1907 și din octombrie 1912 până în decembrie 1913), Sarmiza Bilcescu a devenit prima femeie avocat din România și din Europa, după ce a fost admisă cu onoruri depline în baroul din județul Ilfov (inclusiv București), o realizare revoluționară nu numai pentru România, ci și pentru majoritatea țărilor europene de la acea vreme, când femeile se confruntau cu numeroase bariere legale și sociale care le limitau participarea la diverse profesii, inclusiv în domeniul juridic.

Totuși, lispa clienților și conștientizarea legată de faptul că avea să fie mai mult decât dificil să își practice meseria în contextul unei societăți alterate cu prejudecăți au determinat-o să renunțe la avocatură, concentrânduă-se pe viața de familie și pe alte proiecte ambițioase.

Prin prisma implicărilor ei culturale și arhaice, Sarmiza Bilcescu s-a împrietenit cu Regina Maria căreia îi preda lecții de limba română, a rămas activă în cercurile feministe și a co-fondat în 1894 Societatea Domnișoarelor Române, în 1897 s-a căsătorit cu inginerul Constantin Alimănișteanu, pentru ca mai târziu să militeze pentru programe ce urmăreau să ofere educație suplimentară femeilor cărora li se refuza accesul la învățământul superior.

În 1898, Sarmiza Bilcescu l-a adus pe lume pe unicul fiu al ei și al lui Constantin Alimănișteanu, Dumitru, ce avea să devină mai târziu o importantă figură politică, membru P.N.L., deputat, subsecretar de Stat la Finanțe, ministru de Finanțe în guvernul Petre Groza (pentru o lună), deținut politic și decedat în 1973 la București, într-un accident de tramvai suspect.

Sarmiza Bilcescu a pledat pentru înființarea unor centre de creație a costumelor naționale, ateliere de cusut în special în zonele rurale, iar prin inițiativele de a trimite unor importante figuri din afara granițelor țării costume populare românești și tablouri cu peisaje și instantanee din România, a contribuit la crearea unei imagini pozitive a țării noastre.

De asemenea, una dintre realizările ei notabile a fost și înființarea Consiliului Superior al Industriei Casnice în 1913, ce avea ca scop promovarea importanței și frumuseții meșteșugurilor și tradițiilor rurale, subliniind valoarea acestora în cadrul culturii românești, mai apoi jucând un rol crucial și în înființarea de cămine și cantine pentru studenți, în special pentru cei care studiau dreptul.

Sarmiza Bilcescu a fost Preşedinta Federaţiei Femeilor Universitare, a fost și politician, din partea partidului Partidului Naţional Liberal, și membră în comitetele de patronare ale mai multor baluri cu scopuri de binefacere, pentru toate acțiunile caritabile, proiectele și inițiativele culturale, sociale și tradiționale fiind supranumită „mama celor necăjiţi şi cu lipsuri, sprijinul studenţimii“.

Sarmiza Bilcescu a murit la 26 august 1935 la Româneşti-Muscel, acolo unde s-a retras cu puțin înainte să se stingă din viață. A fost înmormântată în costum popular national, lăsând în urma ei o moștenire de 25 de milioane de lei, bani care, prin testament, au contribuit la construirea clădirii Palatului Industriei Casnice.

Surse:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Sarmiza_Bilcescu

https://www.radioromaniacultural.ro/sectiuni-articole/istorie-filozofie-psihologie/portret-sarmiza-bilcescu-prima-femeie-avocat-din-europa-si-prima-din-lume-cu-un-doctorat-in-drept-id5660.html

Vă mai recomandăm să citiți și:

Mae Jemison, prima femeie afro-americană care a ajuns în spațiu

Jane Campion, prima femeie regizoare care a primit Palme d’Or la Cannes

Românca Sofia Ionescu Ogrezeanu, prima femeie neurochirurg din lume

Bertha von Suttner, prima femeie care a primit Premiul Nobel pentru Pace