Muzeul Inimilor Frânte

Aproape incredibil, dar adevărat, iată că s-a gândit cineva să înființeze și un muzeu al relațiilor eșuate și al inimilor frânte.

Situat în Zagreb, Croația, Muzeul Inimilor Frânte a fost înființat în 2006 de doi artiști locali, Olinka Vištica, producător de film, și Dražen Grubišić, sculptor. Ideea conceptului este un rezultat al experiențele lor personale; după ce relația romantică de patru ani pe care au avut-o, și care s-a încheiat în 2003, tinerii au glumit pe seama ideii unui muzeu care să găzduiască rămășițele relației lor eșuate. Mai în glumă, apoi mai în serios, foștii iubiți au transformat o conversație într-un proiect real și apoi într-o instituție culturală unică.

• Arthur Edward Waite, omul care a revoluționat tarotul modern
• Edgar Cayce, profetul „adormit”

În loc să ardă amintirile ori să le înghesuie în cutii depozitate în mansardă sau în beciuri, au început să le strangă pur și simplu (inclusiv un televizor, un computer și o mulțime de suveniruri de vacanță și jucării de plus), solicitând de asemenea prietenilor și cunoscuților să doneze orice avea semnificație în acest sens. Altfel, misiunea muzeului nu este doar aceea de a expune lucruri personale, ci și de a crea un spațiu public în care persoanele să poată jeli de-a dreptul sfârșitul unei relații, ca un semn al recunoașterii pentru tulburările emoționale care însoțesc despărțirile, adesea trecute cu vederea în contextele sociale.

Și, prin prezentarea tuturor acestor povești personale alături de obiecte fizice, fondatorii au sperat să inspire vizitatorii la o reflecție a propriilor experiențe care au implicat dragostea și pierderea.

Nu ar fi minunat să avem un loc unde toată lumea de pe planetă să poată trimite obiecte după o despărțire? O arhivă globală a iubirilor eșuate ar putea ajuta cuplurile să treacă peste suferință, a spus Vistica; de asemenea, le-ar permite să spună lumii: „Această iubire a existat, a fost reală”.

În 2010, muzeul și-a asigurat un sediu permanent în Palatul Kulmer din Zagreb, construit în stil baroc, iar în 2016 s-a extins la Los Angeles.

În muzeu pot fi văzute obiecte precum verighete aruncate, pitici de grădină răzbunători, scrisori scrise de mână și pătate de lacrimi, în momentul de față întreaga colecție ce are parafa inimilor frânte pe ele depășind numărul de 4 000 de exponate adunate din peste 60 de țări, eventual însoțite de note anonime care explică semnificația lor. Ca în exemplele următoare:

„O femeie a donat toporul pe care l-a folosit pentru a tăia mobila fostului ei soț și a o transforma în lemne. Pe bilet scrie: În fiecare zi am distrus câte o piesă. Mi-a luat o lună să trec peste acest moment”.

„Un bărbat a refuzat să înapoieze după despărțirea de iubita lui prăjitorul de pâine pe care aceasta i-l ceruse înapoi. I l-a returnat până la urmă, după ce l-a folosit pe post ghiveci de flori timp de șapte ani”.

„Un picior protetic a fost donat de un veteran a cărui parteneră l-a părăsit după ce a fost rănit. Pe bilet scrie: Nu a putut suporta realitatea noului meu corp”.

Dar exponatele transcend dragostea romantică. De exemplu, o mamă a donat jucăriile din copilărie ale fiului ei, după ce acesta a întrerupt legătura cu ea.

Au existat și mărturii ale psihologilor care au studiat de ce muzeul ar avea un efect benefic atât asupra donatorilor cât și al vizitatorilor. Explicația ar fi: obiectele acționează ca niște casete colectoare a experiențelor, iar prin renunțarea fizică la ele, oamenii își pot recăpăta controlul asupra narațiunilor lor, eliberându-se de bagajul emoțional.

După cum a scris un donator: „Să las asta aici mă simt ca și cum aș închide o carte pe care am recitit-o de prea multe ori.”

Muzeul se află prezent inclusiv pe rețelele de socializare, hashtag-ul #BrokenHeartsClub având peste 2 milioane de postări, utilizatorii împărtășind povești personale.

În 2023, muzeul a lansat un „Breakup Bot” condus de inteligența artificială, care creează poezii personalizate pornind de la poveștile vizitatorilor. Sunt în curs de realizare planuri pentru un documentar Netflix, care să exploreze poveștile de fundal ale exponatelor. Între timp, locația originală din Zagreb a devenit un loc de pelerinaj pentru cei îndrăgostiți, vizitatorii lăsând note scrise de mână într-o „cabină de confesiuni”.

Fie că vă îngrijiți de o rană proaspătă sau de cicatrici vechi de zeci de ani, muzeul poate fi privit ca un sprijin emoționant: inima frântă ne unește pe toți. Iar uneori, cel mai bun mod de a vă vindeca este să vă lăsați povestea să ocupe spațiu într-o vitrină, pe peretele unei galerii sau pur și simplu în lumina zilei.

Surse:

https://www.brokenships.store/

https://www.nytimes.com/2023/02/14/arts/design/museum-of-broken-relationships.html

Vă mai recomandăm să citiți și:

Muzeul Eșecurilor. De la Google Glass, la pasta de dinți cu aromă de lasagna

Muzeul internațional al toaletelor, unul dintre cele mai ciudate muzee

Muzeul Părului din Avanos, minunea subterană a Turciei

Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg, o odisee atemporală. O legiune de peste 70 de pisici îl păzește de rozătoare