Adevăruri mai mult sau mai puțin știute despre Illuminati

Atunci când ne referim la Illuminati, nu ne referim la o ficțiune sau la un joc al semnelor și simbolurilor, ci la un grup real, cu o viață scurtă dar intensă, care a lăsat în urmă un ansamblu de controverse, fricțiuni și interpretări false.

Termenul Illuminati provine din latinescul illuminatus, care înseamnă „luminat” sau „revelat”. Din punct de vedere istoric, acesta descria persoane sau grupuri care pretindeau că au o înțelegere spirituală sau intelectuală privilegiată. Spre deosebire de teoria modernă a conspirației, Illuminati nu urmăreau dominația mondială, ci eliberarea – de dogmele religioase, de monarhiile opresive și de ignoranța societății.

• Pamela Colman Smith, femeia din spatele celui mai faimos set de cărți de Tarot
• Morten Harket, solistul trupei A-ha. La vârsta de 4 ani scria muzică și cânta la pian

Eticheta Illuminati a apărut în Spania secolului al XV-lea odată cu Alumbrados („Iluminații”), o sectă creștină mistică ce credea în iluminarea divină directă, ocolind clerul. Opiniile lor radicale – inclusiv afirmațiile privind rugăciunea telepatică și perfecțiunea fără păcat – au atras mânia Inchiziției spaniole. Până în 1623, Vaticanul a interzis literatura Alumbrado, dar conceptul unei avangarde „iluminate” a dăinuit.

Cei mai influenți Illuminati au apărut odată cu Ordinul Illuminati, creat la 1 mai 1776, în inima Bavariei, de către un profesor de drept canonic – Adam Weishaupt. Scopul declarat? Combaterea ignoranței, promovarea egalității și limitarea puterii Bisericii și a monarhiilor. Nu promova controlul lumii, ci iluminarea ei prin rațiune. Grupul a supraviețuit doar 9 ani, dizolvat prin decret regal în 1785. Ironia? Documentele confiscate de autorități (publicate ulterior) arată că membrii discutau mai mult despre filozofie decât despre conspirații.

Simbolurile Illuminati, piramida și ochiul (ce se află pe dolarul american) au fost create în 1782 de un comitet condus de Benjamin Franklin și Thomas Jefferson, pentru Sigiliul Marii Peceți a SUA. Simbolul reprezintă providența divină, și nu un ordin secret. Legătura cu Illuminati a apărut abia în anii 1960, când teoriile conspirației au început să folosească elemente istorice izolate pentru a construi narațiuni senzaționale.

Illuminati vs. Francmasoni. Deși unii membri Illuminati erau și francmasoni, cele două grupuri erau antagoniste. Francmasoneria, înființată în secolul XIV, era un ordin ezoteric cu ritualuri complexe. Illuminati, prin contrast, respingea ocultismul și se concentra pe reformă socială. Confuzia dintre cele două a fost alimentată de autoritățile conservatoare din epocă, care le percepeau pe amândouă ca amenințări.

Artiștii „bănuiți”: Mozart și Goethe, rebeli cu steagul rațiunii. Opera Flautul fermecat a lui Mozart (1791) este plină de simbolism masonic, dar nicio dovadă nu o leagă de Illuminati. Goethe, pe de altă parte, a fost membru al unei loji masonice din Weimar, dar corespondența sa arată că ar fi considerat Illuminati prea radical. Mitul afilierii lor persistă datorită fascinației pentru „artisti rebeli”.

Represiunea bavareză. În 1785, ducele Karl Theodor a interzis toate societățile secrete, inclusiv Illuminati, temându-se de subversiune. Raidurile poliției au confiscat documente, care au fost publicate ulterior, expunând corespondența banală a grupului.

După suprimarea Illuminati, titlul a fost adoptat de alte grupuri, inclusiv de martiniștii francezi.

Martinismul, fondat de Martinez Pasqualis în 1754 și propagat ulterior de Louis-Claude de Saint-Martin, a fost o mișcare creștină mistică și ezoterică. A încorporat elemente din Cabala, misticismul creștin și idei teosofice ale unor personalități precum Jakob Böhme și Emanuel Swedenborg. Martinistii căutau iluminarea spirituală și transformarea interioară, punând accentul pe experiența personală directă a divinului.

Până în anii 1790, Martinismul s-a răspândit în Rusia, în mare parte prin eforturile lui Johann Georg Schwarz și Nikolay Novikov. Acești martiniști ruși au continuat să îmbine învățăturile mistice creștine cu tradițiile ezoterice, creând o cale spirituală unică care a rezonat cu cercurile intelectuale și aristocratice ale vremii.

Martiniștii au fost uneori numiți „Illuminati” datorită accentului lor pus pe iluminarea spirituală. Această etichetă nu era neapărat legată de Illuminati ai lui Weishaupt, ci reflecta mai degrabă utilizarea mai largă a termenului pentru a descrie grupurile care căutau cunoștințe superioare și trezirea spirituală. Cu toate acestea, Illuminati martiniști se deosebeau prin accentul pus pe misticism și prin respingerea scopurilor mai mult politice și revoluționare ale ordinului lui Weishaupt, influențele principale venind de la Jakob Böhme, mistic german cu scrieri despre natura lui Dumnezeu, umanitate și univers, și Emanuel Swedenborg, teolog și mistic suedez. (Conceptul lui Swedenborg de corespondență între tărâmul fizic și cel spiritual s-a aliniat cu ideile martiniste despre interconectarea întregii creații.) De asemenea, martinistii s-au inspirat puternic din tradițiile mistice evreiești, în special din Cabala, care a oferit un cadru pentru înțelegerea structurii divine a universului și a căii către iluminarea spirituală.

Tradiția Martinistă, cu amestecul său de misticism, ezoterism și teologie creștină, a continuat să influențeze mișcările ezoterice occidentale în secolele XIX și XX, jucând un rol semnificativ în dezvoltarea ocultismului modern și a societăților secrete, inclusiv a Ordinului Hermetic al Zorilor Aurii și a altor grupuri de inspirație rosicruciană (o mișcare spirituală și culturală care a apărut în Europa modernă timpurie la începutul secolului al XVII-lea, după publicarea mai multor texte care anunțau lumii o nouă ordine ezoterică).

Apărarea surprinzătoare a lui Thomas Jefferson. Deși nu era membru, Thomas Jefferson a lăudat valorile iluministe ale Illuminati, scriind în 1800 că aceștia urmăreau să „promoveze fericirea omenirii”.

Resurgența numelui Illuminati. Grupuri moderne precum Ordo Illuminatorum și Ordinul Illuminati pretind că se leagă de originalul lui Weishaupt. Experții le resping ca fiind trucuri de marketing, lipsite de continuitate istorică.

Teoria „Ordinului Mondial”: O Creatură a Războiului Rece. Ideea că Illuminati controlează statele prin marionete politice a prins contur odată cu cărți precum Trilogia Illuminatus! (1975) și documentare TV pseudo-istorice. Specialistul în studii culturale, Michael Barkun, explică: „Teoriile conspirației sunt un răspuns la globalizare. Ele transformă haosul într-o narațiune controlabilă”.

FBI vs. Illuminati: Paranoia de la Etajul 5. În 1967, FBI-ul a deschis un dosar secret (declasificat în 2016) despre posibila implicare a Illuminati în mișcările anti-război (împotriva intervenției din Vietnam) și pentru drepturile civile, care erau văzute ca potențial „comuniste” sau manipulate de societăți secrete. Concluzia? Zero dovezi. Dosarul reflectă însă anxietățile Epocii de Aur a Conspirațiilor, când CIA și KGB recrutau în masă informatori.

Celebrități în labirintul semnelor: De la Jay-Z la Lady Gaga. Când Beyoncé a folosit piramide în videoclipul Run the World (Girls) (2011), teoreticienii au declarat-o „membră”. Expertul în media, Sarah Lyons, clarifică: „Artiștii reciclează simboluri pentru a genera discuții. Este marketing, nu ocultism”.

Jocul care a ingeretat lumea: Illuminati: New World Order (1995). Un joc de cărți satiric creat de Steve Jackson a prezis „atacuri teroriste” și „colaps economic”. După 11 septembrie 2001, acesta a fost citat ca „dovadă” a preștiinței Illuminati. Jackson a declarat: „Am doar imaginație. Oamenii confundă ficțiunea cu profeția”.

De ce nu există Illuminati azi? Răspunsul e în arhive. Istoricul Richard van Dülmen a analizat 4.000 de scrisori ale membrilor Illuminati. Concluzii? Grupul nu a avut niciodată mai mult de 2.000 de membri, iar corespondența se limita la dezbateri despre educație și etică. Nu există nicio mențiune despre planuri de dominație.

Rothschild și Alte Mituri Antisemite. Legenda că familia Rothschild „finanțează Illuminati” a apărut în pamflete antisemite din secolul XIX, aceste teorii fiind considerate adaptări ale miturilor despre „evreii bogați care controlează lumea”, promovate de la Protocolurile Înțelepților Sionului până la QAnon (teorie a conspirației politice și o mișcare politică americană de extremă dreaptă care a luat naștere în 2017. QAnon se axează pe afirmații inventate făcute de o persoană sau persoane anonime cunoscute sub numele de „Q”. Aceste afirmații au fost transmise și dezvoltate de comunități online și de persoane influente).

Nicio dovadă a existenței moderne. În ciuda afirmațiilor, nicio dovadă credibilă nu confirmă supraviețuirea Illuminati după secolul al XVIII-lea. Unii istorici subliniază dizolvarea sa, în timp ce teoreticienii conspirației se bazează pe „indicii” culese cu grijă.

Rădăcinile psihologice ale credinței. Un studiu din 2022 din Psychological Science a constatat că fascinația și credința în Illuminati se corelează cu nevoia de control și cu comportamentul de căutare a modelelor. Conspirațiile oferă explicații simpliste pentru evenimente mondiale complexe.

În 2013, părintele Gabriele Amorth (fost preot catolic italian din Ordinul Paulinilor și un exorcist pentru Dieceza de Roma care, împreună cu alți cinci preoți, a fondat Asociația Internațională a Exorciștilor), a susținut că Illuminati se închină lui Satana și s-au infiltrat în Biserică. Vaticanul nu a susținut niciodată opiniile sale, care sunt lipsite de fundament.

Surse:

https://www.britannica.com/topic/illuminati-group-designation

https://www.bbc.com/reel/video/p07q0jd2/what-is-the-fascination-with-the-illuminati-conspiracy-

Vă mai recomandăm să citiți și:

De ce fotografiile cu galaxia Calea Lactee nu sunt reale? Nu este nicio conspirație la mijloc

Nevoia de haos alimentează obsesia umană pentru teoria conspirației

„Fermierul cu doișpe clase” care a demascat una dintre cele mai mari conspirații din istorie

De ce cred conspiraționiștii că Titanicul nu s-a scufundat niciodată?