Angus Young, cel mai mișto școlar al rock-ului. Co-fondatorul megatrupei AC/DC

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Angus McKinnon Young, co-fondatorul și chitaristul principal al formației AC/DC, s-a născut la 31 martie 1955 în Glasgow, Scoția, în 1963 emigrând în Sydney, Australia, împreună cu familia sa. Un paradox viu – mic de statură, dar cu o influență colosală – Young și-a petrecut peste cinci decenii cu chitara sa Gibson SG într-o uniformă de școlar, o alegere vestimentară care a devenit la fel de faimoasă ca și riff-urile furtunoase pe care le-a creat cu degetele sale magice.

AC/DC, trupa pe care a format-o împreună cu regretatul său frate Malcolm Young, a trecut prin schimbări de componență, tragedii și tendințe muzicale pentru a rămâne un pilon al rock-ului. Un copil imigrant parte a unei familii din clasa muncitoare, fără pregătire muzicală formală, a devenit unul dintre cei mai imitați chitariști din istorie, care inclusiv la 69 de ani refuză să își retragă cravata de școală.

Al șaptelea din cei opt copii, Angus Young a crescut în Cranhill, un cartier rău famat din Glasgow, unde tatăl său William lucra ca mecanic într-o fabrică. Mutarea familiei la Sydney, în 1963, nu i-a oferit prea mult răgaz; banii au rămas puțini, iar familia Youngs s-a înghesuit într-o casă închiriată în Burwood. Pe lângă toate acestea, nici educația nu era punctul forte al lui Angus. A avut dificultăți academice și a renunțat la Liceul de băieți Ashfield la 15 ani, glumind mai târziu: „Nu am fost exmatriculat, pur și simplu nu am mai apărut”.

Adevărata sa sală de clasă a fost sufrageria familiei. Fratele mai mare, George Young, își găsise deja faima în calitate de chitarist al formației The Easybeats, prima trupă rock australiană de succes internațional. Hit-ul din 1966 al lui George, Friday on My Mind, a devenit un model pentru Angus, care a exersat fără încetare pe un Gibson SG second-hand cumpărat de sora sa Margaret. „Mă închideam în camera mea ore întregi, încercând să copiez melodiile lui Chuck Berry și ale lui Muddy Waters”.

Nașterea AC/DC

În 1973, Angus și Malcolm Young au format AC/DC, numind formația după abrevierea „alternating current/direct current” de pe mașina de cusut a surorii lor. Iar misiunea lor era să resusciteze energia primară a rock ‘n’ roll-ului într-o perioadă în care prog rock-ul și disco-ul dominau. Angus, pe atunci în vârstă de 18 ani, a ezitat inițial să se alăture grupului în postul de chitarist principal, temându-se că nu este suficient de priceput. Însă Malcolm a insistat, spunând mai târziu pentru Rolling Stone: „Angus avea acest lucru sălbatic și neîmblânzit în interpretarea sa. Și aveam nevoie de acel haos”.

Uniforma de școlar, sugerată de Margaret, a început ca un truc pentru primele concerte, dar a devenit o marcă înregistrată. „Veneam direct de la școală la repetiții. Într-o zi, Mal mi-a spus: păstrează uniforma pe tine. E amuzantă.”

Albumul de debut al AC/DC din 1975, High Voltage, a introdus stilul lor, un mix de blues și condus de riff-uri. Însă parteneriatul cu extravagantul solist Bon Scott, care s-a alăturat formației în 1974, a fost cel care a declanșat ascensiunea lor. Vocea răgușită și lirismul obraznic al lui Scott, combinate cu frenezia scenică a lui Angus – târându-se pe podea, scuipând apă și executând „duckwalk”- au făcut ca show-urile lor live să devină legendare.

Impulsul trupei s-a oprit brusc în februarie 1980, atunci când Bon Scott a murit de intoxicație acută cu alcool la 33 de ani. Devastați, Youngs au luat în considerare destrămarea. Dar, la îndemnul părinților lui Scott, ei l-au recrutat pe Brian Johnson, al cărui glas gutural a propulsat Back in Black (1980), un tribut adus lui Scott care a devenit al doilea cel mai bine vândut album din toate timpurile (peste 50 de milioane de copii).

Piesele de pe album erau scrise în cea mai mare parte de către Angus și Malcolm, Back in Black fiind un album care nu doar omagia legenda pierdută, ci redefinea hard rock-ul. Chitara lui Angus a fost inima acestei revoluții: riff-ul magic de la începutul lui Hells Bells (inspirat de clopotele unei biserici din Surrey) a setat un ton funebru, dar plin de putere, iar solo-urile din You Shook Me All Night Long – construite pe scale blues cu acorduri suspendate – au devenit un masterclass în echilibru dintre tehnică și emoție.

Deși nu a urmat niciodată cursuri de chitară, abordarea lui Angus Young a influențat generații întregi de muzicieni. El a combinat influențe de la Chuck Berry („am învățat că un riff bun e ca o poveste bună – trebuie să aibă un început, un mijloc și un final”) cu armonii din blues-ul lui Muddy Waters, creând un sunet distinct. Solo-urile sale, pline de bend-uri dramatice și vibrato amplificat („îmi place să simt că notele plâng”), resping ideea de complexitate excesivă. „Muzica lui Angus e ca un pumn în nas: directă, sinceră și imposibil de ignorat”, a spus Tony Iommi de la Black Sabbath.

Eddie Van Halen l-a numit „cel mai bun chitarist ritmic din toate timpurile”, iar Slash i-a numit solo-urile „masterclass-uri în simplitate și simțire”.

Versurile AC/DC, pline de duble înțelesuri și imagini diabolice, au stârnit ocazional reacții negative. În 1985, PMRC (Parents Music Resource Center) a catalogat muzica lor drept „satanică”, plasând Highway to Hell pe lista sa „Filthy Fifteen”. Angus a ridicat din umeri: „Întotdeauna a fost vorba de distracție, nu de politică”.

Trupa s-a confruntat cu critici mai dure în 2010, când un pastor din Michigan a dat vina pe muzica lor pentru uciderea soției sale, susținând că ucigașul a fost „inspirat” de Highway to Hell. Tabăra AC/DC a respins acuzația numind-o absurdă și nu a urmat nicio acțiune legală.

Omul din spatele școlarului

Persoana lui Angus Young din afara scenei contrastează puternic cu ferocitatea sa de pe scenă. Autointitulat „om de casă”, el s-a căsătorit cu Ellen van Lochem în 1980, iar cuplul a trăit liniștit în Sydney și Olanda. Spre deosebire de colegii săi care s-au luptat cu dependența, Angus a evitat drogurile și alcoolul, atribuindu-și etica muncii: „Nu am vrut niciodată să dezamăgesc trupa”.

Dedicarea sa a avut un cost. Tinitusul cronic (senzație de zumzet, de țiuit sau de zgomot în urechi), rezultat al expunerii timp de decenii la volumele asurzitoare de pe scenă, l-a lăsat cu leziuni permanente ale auzului. „Acum nu mai aud nimic fără dopuri”, a recunoscut el în 2016.

Deși AC/DC a evitat mult timp premiile industriei, impactul trupei este incontestabil: Rock and Roll Hall of Fame (2003, Premiile Grammy – cea mai bună performanță hard rock pentru War Machine (2010), Kennedy Center Honors (2016), 8x albume certificate RIAA Diamond, la egalitate cu The Beatles.

În 2023, Angus a devenit singurul membru original supraviețuitor după moartea lui Malcolm în 2017 din cauza demenței și a problemelor juridice ale bateristului Phil Rudd. Cu toate acestea, AC/DC rezistă, lansând Power Up în 2020, un tribut adus lui Malcolm care a debutat pe locul 1 în 12 țări.

Surse:

https://www.imdb.com/name/nm0949264/

https://www.britannica.com/biography/Angus-Young

https://loudwire.com/why-angus-young-schoolboy-outfit-meaning-acdc/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Morten Harket, solistul trupei A-ha. La vârsta de 4 ani scria muzică și cânta la pian

Jerry Goldsmith, geniul din spatele muzicii a sute de filme. De la „The Omen” și până la temele epice din „Planeta Maimuțelor”

Christopher Plummer și Blestemul lui Von Trapp. Cum Sunetul Muzicii i-a modelat actorului o carieră de 50 de ani, în ciuda urii față de filmul care l-a făcut legendar

Care sunt țările care au interzis muzica?