Posedarea: între credință, știință și istorie

Este una dintre ultimele frontiere ale misterului uman: ideea că înăuntrul unui singur corp ar putea locui două voințe distincte, luptând pentru supremație. Acest fenomen, cunoscut sub numele de posedare demonică, sfidează orice încercare de a-l îngrădi într-o singură categorie, existând într-un spațiu ambiguu la granița dintre spiritual și patologic.

Pe de o parte, tradițiile religioase și spirituale ale întregii omeniri văd în aceste manifestări – de la vorbirea în limbi necunoscute și dezvăluirea secretelor ascunse, până la forță supraumană și aversiunea față de sacru – semne incontestabile ale unei prezențe malefice. Aici, răspunsul este unul de eliberare: și anume, un ritual vechi de exorcism, o luptă pentru salvarea unui suflet.

• Înfiinţarea primului sindicat din România: al tâmplarilor
• Eric Dane, McSteamy din Grey’s Anatomy, a murit la 53 de ani după 10 luni de…

Pe de altă parte, știința modernă, prin psihiatrie și neurologie, analizează același tablou simptomatic prin prisma bolii, legând aceste simptome de tulburări disociative, psihoză, epilepsie de lob temporal sau alte afecțiuni neurologice. Iar aici, răspunsul este unul de vindecare: terapie și medicamente.

În fața unui astfel de caz, cele două lumi, aparent de neîmpacat, oferă răspunsuri radical diferite. Și totuși, ambele pornesc de la aceeași compasiune profundă și de la aceeași speranță tenace: restabilirea persoanei la ea însăși. Așadar, posedarea demonică depășește statutul de subiect de groază, devenind o oglindă în care se reflectă una dintre cele mai profunde întrebări ale umanității: unde anume se află granița dintre firea noastră și altceva?

Cazuri celebre de posedare

Unul dintre cele mai documentate cazuri de posedare demonica este cel al lui Roland Doe, un adolescent american din anii 1940, ale cărui experiențe au inspirat romanul și filmul The Exorcist. Potrivit relatărilor, tânărul prezenta reacții și gesturi pe care nimeni nu le putea înțelege: obiecte care se mișcau singure în cameră, uneori părea să leviteze, iar vocea îi era cu totul schimbată. Preoții catolici au intervenit printr-un exorcism formal, un ritual complex care a inclus rugăciuni, semne sfinte și utilizarea obiectelor sacre. Deși detaliile exacte rămân parțial neclare, cazul a atras atenția asupra manifestărilor atribuite posedării demonice.

Un alt exemplu este Anna Ecklund, cunoscută anterior ca Emma Schmidt, supusă unui exorcism în Iowa, în 1928. Ritualul a durat luni întregi, fiind marcat de levitație, contorsionări extreme și tulburări de vorbire. Cazul a fost documentat în broșura Begone Satan! și rămâne unul dintre cele mai studiate exemple de posedare în literatura specializată.

Perspectiva religioasă oferă cele mai tradiționale explicații pentru posedări. În creștinism, exorcismul este un ritual menit să elibereze persoana de influența demonică. Biserica Catolică dispune de un ritual formal de exorcism, iar preoții care îl practică urmează reguli stricte pentru a determina autenticitatea posedării. În tradițiile ortodoxe, posedarea este de asemenea asociată cu entități malefice, ritualurile fiind adesea însoțite de rugăciuni, sfințiri și citirea Psalmilor. În Islam, posedarea de djinni este recunoscută, iar exorcismele, numite ruqyah, folosesc versete din Coran și invocații spirituale. În hinduism și budism, posedarea poate fi interpretată ca un dezechilibru între energiile interne și cele externe, ritualurile de purificare vizând restabilirea armoniei.

Perspectiva științifică și psihologică

Din punct de vedere științific, comportamentele asociate posedării pot fi explicate prin diverse tulburări mintale. Tulburarea de personalitate disociativă, epilepsia sau schizofrenia pot genera pierderi de memorie, halucinații sau comportamente aparent inexplicabile. Cercetătorii subliniază că interpretarea experiențelor prin prisma „posedării” poate fi influențată cultural, iar sugestia socială poate amplifica simptomele.

Un articol din Psychology Today arată că multe cazuri atribuite posedării pot fi reinterpretate ca manifestări ale condițiilor psihologice complexe. Mai mult, neurologia sugerează că anumite regiuni ale creierului, atunci când sunt afectate, pot genera experiențe de tip „voce interioară” sau senzația că „altcineva” preia controlul.

Spiritualitate și ezoterism

În spiritualitate, posedarea este adesea văzută ca o interacțiune cu forțe invizibile sau entități independente. Practicienii ezoterici susțin că anumite persoane, din cauza sensibilității psihice sau energetice, pot fi mai expuse influențelor externe.

Ritualurile de protecție, meditația sau curățările energetice sunt metode folosite pentru a restabili echilibrul și a alunga energiile negative. Experiențele raportate variază de la senzații de greutate în corp, frică intensă sau vocea internă a unei entități, până la schimbări de personalitate pe termen scurt.

Contextul istoric

Credințele în posedare au existat de-a lungul întregii istorii. În Evul Mediu, exorcismele și vânătoarea de vrăjitoare erau frecvente în Europa, iar documentele vremii consemnau ritualuri elaborate și condamnări severe. În America colonială, cazurile de posedare au fost adesea asociate cu frica de vrăjitorie, cum a fost celebra epidemie de la Salem. În alte culturi, precum Japonia sau Africa, posedările erau interpretate ca invazii ale spiritelor ancestrale sau ale zeilor locali, iar ritualurile erau adaptate tradițiilor specifice.

Astăzi, încă aflată la granița dintre credință și știință, posedarea demonică continuă să pună întrebări pentru care nu există răspunsuri simple.

Surse:

https://en.wikipedia.org/wiki/Exorcism_of_Roland_Doe

https://www.biography.com/movies-tv/a64894234/the-ritual-true-story-emma-schmidt-exorcism

https://science.howstuffworks.com/science-vs-myth/afterlife/exorcism.htm

https://www.nationalarchives.gov.uk/education/resources/early-modern-witch-trials/results-of-an-exorcism/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Rosicrucianismul, trandafirul etern și căutarea sensului. Credința că membrii săi posedă o înțelepciune secretă care le-a fost transmisă din cele mai vechi timpuri

Top 10 filme care au schimbat cinematografia în secolul XXI

Christoph Waltz, singurul actor austriac cu două Oscaruri. De la Viena la Hollywood

Helena Blavatsky: nobilă, nomadă și profetă a teosofiei