Ce însemna Luna pentru oamenii din Evul Mediu?

Cercetătoarea Ayoush Lazikani, de la Universitatea Oxford, explorează în noua sa carte, „The Medieval Moon: A History of Haunting and Blessing”, ce însemna Luna pentru oamenii din Evul Mediu.

Potrivit ei, astrul nocturn a reprezentat, timp de secole, o sursă inepuizabilă de sensuri și simboluri, de la dragoste și mister, până la religie, magie și profeții. „Putem vorbi despre Luni medievale, la plural, pentru că Luna era percepută într-o varietate uimitoare de contexte și ipostaze”, afirmă Lazikani, citată de Phys.org.

• Un bazin roman monumental, ascuns timp de 2.000 de ani, a fost dezgropat lângă Roma
• Prima „hartă biblică” încă influențează modul în care percepem granițele

Cercetarea lui Lazikani trece prin numeroase culturi și tradiții, de la cele arabe, chineze, japoneze și indiene, până la cele europene sau polineziene, pentru a arăta cum fiecare societate i-a asociat Lunii propriile înțelesuri. Lazikani folosește termenul „medieval” ca reper între anii 700 și 1600, dar subliniază că acesta nu trebuie aplicat mecanic altor regiuni decât Europei, deoarece fiecare cultură își definește altfel epocile istorice.

Ce însemna Luna pentru oamenii din Evul Mediu?

Așadar, ce însemna Luna pentru oamenii din Evul Mediu? Pentru oamenii medievali, Luna era asemenea unei ghicitori, greu de descifrat. Rămășițe literare din vechile culturi germanice, engleze sau nordice prezintă Luna ca soluție la enigme și simbol al schimbării. În același timp, numeroase tradiții japoneze, italiene sau germane povesteau despre călătorii imaginare spre și dinspre Lună, cu mult înainte ca explorarea spațială să devină realitate.

Luna a fost asociată și cu activități profetice: regi și vrăjitori, precum legendarul Merlin, o foloseau pentru a ghici viitorul.

Luna în contexte religioase

În contexte religioase, putea reprezenta fie pe Profetul Mahomed, fie Biserica Creștină. Totodată, a fost implicată în medicină: manuscrisele cunoscute drept „moonbooks” ofereau sfaturi despre vindecare, operații sau sângerări, în funcție de poziția Lunii. Chiar și Marea Ciumă a fost pusă de unii gânditori pe seama unui fenomen selenar asociat conjuncțiilor planetare.

Dacă pentru poeți precum Chaucer sau Henryson Luna simboliza iluzia și nestatornicia, pentru misticii sufiști ea era imaginea frumuseții divine, o metaforă a lui Allah. Astfel, pentru oamenii Evului Mediu, Luna era un reper esențial al vieții, în egală măsură fascinant și neliniștitor, oglindind trăiri omenești profunde, cuprinse între asprime și tandrețe.

Vă recomandăm să citiți și:

Flip-flops de pe vremea Imperiului Roman. Misterul mozaicului descoperit în Sicilia

Cum l-a împiedicat Biserica pe Goethe să devină jurist

ADN-ul homininilor dispăruți ar fi putut ajuta primii oameni să supraviețuiască

Dinții unei vaci oferă indicii despre transportul pietrelor de la Stonehenge