Vladimir Nabokov, autorul care a transformat scandalul în artă. Controversa și geniul din spatele Lolitei

„Lolita, lumina vieții mele, focul pântecelor mele. Păcatul meu, sufletul meu. Lo-lee-ta”. (…) „Oh, Lolita, tu ești fata mea, așa cum a fost Vee a lui Poe și a lui Bea Dante, și ce fetiță n-ar vrea să se rotească într-o fustă și sculpturi circulare?” (…) „Dintr-o dată ne-am pomenit îndrăgostiţi nebuneşte, o dragoste chinuitoare, stângace, neruşinată; lipsită de speranţă, aş adăuga eu, fiindcă această frenezie a posesiunii reciproce s-ar fi putut alina doar dacă particulele sufletelor şi trupurilor noastre s-ar fi contopit şi asimilat, dar iată că nu eram în stare nici măcar să ne împerechem, aşa cum copiii mahalalei ar fi găsit cu uşurinţă ocazia să o facă”. „Un grup de stele străluceau deasupra noastră, între siluetele frunzelor lungi și subțiri, acel cer vibrant părea atât de gol ca și sub rochia ei ușoară. Văzu fața pe cer, ciudat distinctă ca și cum ar fi emis o strălucire slabă a ei. Picioarele ei, picioarele ei frumoase, vii, nu erau prea apropiate și când mâna mea găsea ceea ce căuta, o expresie visatoare și strălucitoare, jumătate plăcere, jumătate de durere, a venit peste trăsăturile acelea copilărești”.

Fragmente selectate din romanul Lolita, al autorului rus Vladimir Nabokov, roman scris în limba engleză și publicat în 1955 la Paris, iar ulterior tradus în limba rusă și publicat în 1967 la New York. Este una dintre cărțile controversate ale scriitorului datorită căreia Nabokov și-a câștigat faima, romanul spunând povestea pasiunii mistuitoare a unui bărbat de peste 40 de ani care se îndrăgostește în mod obsedant de fiica de 12 ani a femeii în casa căreia se mutase în gazdă. Acesta și celelalte romane ale sale, în special Pale Fire (1962) și Ada (1969 – cel mai lung roman al lui), i-au câștigat un loc printre cei mai mari romancieri ai secolului XX.

• Rob Reiner, regizorul care a știut să spună povești pentru toată lumea
• Micile ritualuri care aprind spiritul Crăciunului

Vladimir Nabokov s-a născut la 22 aprilie 1899 în Sankt Petersburg, Rusia, fiind primul dintre cei cinci copii ai unei familii influente (tatăl lui Vladimir a fost un politician, jurnalist și expert în criminologie). După Revoluția din Octombrie 1917, familia Nabokov a fost nevoită să fugă din Rusia, mutându-se mai întâi în Anglia unde, cu banii obținuți din vânzarea perlelor mamei, tânărul Vladimir și-a putut plăti primii doi ani la Cambridge, studiind întâi zoologia, după care literatura franceză și rusă. În cele din urmă, familia s-a stabilit la Berlin. În martie 1922, Vladimir Dmitrievich Nabokov, tatăl scriitorului, care era încă activ politică în cadrul comunității ruse din Germania, a murit în timp ce încerca să îl protejeze pe fostul Ministru de Externe rus, Pavel Milyukov, implicat într-un atentat de asasinat.

Nabokov și-a publicat primele lucrări (un volum de poezii) în timp ce se afla în Anglia, iar între 1922 și 1940, când a trăit atât în Germania, cât și în Franța, a continuat cu poezia, a scris proză și a experimentat scenaritsică și dramaturgie.

Primul său roman, Mashenka (Maria), declarat autobiografic, a apărut în 1926, cel de-al doilea, King, Queen, Knave, apărut în 1928, a marcat trecerea la o formă extrem de stilizată, care i-a caracterizat arta ulterioră, iar The Defense, romanul său despre șah, publicat în 1930, i-a adus recunoașterea ca fiind cel mai bun dintre tinerii scriitori emigranți ruși. Au urmat cinci ani în care a scris patru romane și o nuvelă, Despair și Invitation to a Beheadingau, fiind primele lucrări importante care au prefigurat faima sa de mai târziu.

Interesant este că din banii obținuți în urma primelor două romane (traduse, de altfel, în Germania), Vladimir Nabokov și-a finanțat expedițiile naturalistice de „vânătoare” de fluturi, în urma cărora a scris 18 lucrări științifice despre entomologie.

Nabokov era expert de renume mondial în fluturi, în anii 1940 devenind curatorul colecției de fluturi a Muzeului de Zoologie Comparată de la Harvard. Scriitorul a descoperit și a numit mai multe specii și familii de fluturi și a creat un nou sistem de taxonomie (este o ramură importantă a biologiei care se ocupă cu prezentarea organismelor în ordinea apariției lor pe Pământ ținând cont de înrudirile care există între acestea) care este încă în uz.

Până la bestsellerul Lolita (1955), nicio carte scrisă de el în rusă sau engleză nu a produs mai mult de câteva sute de dolari, astfel că în perioada în care a scris primele opt romane, și-a câștigat existența la Berlin și, mai târziu, la Paris, dând lecții de tenis, rusă și engleză și jucând ocazional roluri principale în filme (acum uitate).

În 1925 s-a căsătorit la Berlin cu Véra Evseyevna Slonim, traducătoare și cea care avea să devină muza și susținătoarea lui. Din momentul în care și-a pierdut casa din Rusia, Nabokov a decis să nu își mai cumpere niciodată o locuință, toată viața trăind în chirie. Și chiar și după ce a devenit bogat, datorită Lolitei, Nabokov, soția și fiul lor au ales să locuiască (începând din 1959) într-un hotel elvețian.

În 1945, Nabokov a devenit cetățean american, trăind majoritatea timpului pe Coasta de Est a Statelor Unite înainte de a se întoarce în Europa în 1961, stabilindu-se în Montreux, Elveția, acolo unde a și murit, la 2 iulie 1977, la vârsta de 78 de ani.

În 2009, după ce a reflectat mai mulți ani asupra acestui fapt, Dmitri, executorul testamentar al averii literare a tatălui său, a decis să publice The Original of Laura, romanul pe care Nabokov încerca cu disperare să îl termine în perioada dinaintea morții sale. Deși Nabokov îi cerut în mod expres lui Dmitri să distrugă manuscrisul, fiul nu s-a îndurat să dea foc cărții, păstrând-o timp de trei decenii în seiful unei bănci elvețiene. În cele din urmă, îngrijorat fiind de soarta manuscrisului după moartea sa, Dmitri a decis să publice lucrarea. La 17 noiembrie 2009, Knopf a lansat The Original of Laura, oferind cititorilor un ultim gust din geniul inimitabil al lui Nabokov.

Cartea Lolita a lui Nabokov a inspirat două adaptări cinematografice importante. Prima, lansată în 1962, a fost regizată de americanul Stanley Kubrick și i-a avut în distribuție pe James Mason în rolul profesorului Humbert Humbert, Sue Lyon ca Lolita și Shelley Winters în rolul Charlottei Haze, mama Lolitei. Cea de-a doua, din 1997, a fost semnată de regizorul Adrian Lyne, cu Jeremy Irons, Dominique Swain și Melanie Griffith în rolurile principale.

Sursa:

https://www.britannica.com/biography/Vladimir-Nabokov

Vă mai recomandăm să citiți și:

Stephen King, supranumit „Regele Groazei”, este cel mai interzis autor în școlile din Statele Unite

Mistere istorice, recorduri literare, fapte neașteptate: Cea mai rară carte din lume. Prima carte comandată pe Amazon. Cel mai tradus autor

10 fapte interesante despre Honoré de Balzac. Curiozități literare la 226 de ani de la nașterea autorului francez

C.S. Lewis, un scriitor modest, dezinteresat de succes și faimă. Autorul Cronicilor din Narnia