Romanul despre sclavie care te face să râzi. Cum sfidează Percival Everett regulile narațiunilor despre trauma

Percival Leonard Everett II, născut la 22 decembrie 1956 la Fort Gordon (acum Fort Eisenhower), Georgia, este unul dintre cei mai versatili și influenți autori americani contemporani. Profesor de literatură engleză la University of Southern California, dar și pictor, muzician, călăreț, pescar, matematician, tată, soț, Everett a câștigat recunoaștere majoră atât în cercurile academice, cât și în lumea editorială, fiind distins cu prestigioase premii, printre care National Book Award și Premiul Pulitzer pentru ficțiune.

Opera sa vastă, ce cuprinde peste 30 de romane, volume de poezie și eseuri, se remarcă prin diversitatea tematică și stilistică, explorând cu acuitate întrebări filosofice, probleme sociale și, în mod frecvent, stereotipurile legate de rasă în America. Printre cele mai cunoscute lucrări ale lui Percival Everett se numără I Am Not Sidney Poitier (2009), Telephone (2020) și James (2024) – aceasta din urmă, o reinterpretare curajoasă a clasicului Aventurile lui Huckleberry Finn de Mark Twain, care i-a adus celebritate pe plan internațional. De asemenea, romanul său satiric Erasure (2001), o critică feroce a industriei editoriale, a fost ecranizat sub titlul American Fiction (2023), film recompensat cu un Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat (Cord Jefferson).

• Eleanor de Aquitania, femeia care a condus Europa din umbra
• Robert de Boron, autorul uitat care a reinventat legenda Sfântului Graal

Deși a fost mult timp apreciat mai ales de un public de nișă, recunoscut ca un autor cult în cercurile literare, succesul recent al romanului James și al adaptării cinematografice American Fiction i-au transformat statutul, propulsându-l în centrul atenției largi. The Washington Post l-a numit „unul dintre cei mai inovatori și curajoși romancieri americani ai generației”, o descriere care surprinde perfect esența operei sale: neconvențională, profund intelectuală și mereu provocatoare.

Legat de James, recentul și renumitul roman al lui Everett, acesta este o reimaginare îndrăzneață a Aventurilor lui Huckleberry Finn de către Percival Everett, din perspectiva lui Jim (rebotezat „James”), personajul sclav care, în versiunea lui Everett, e un intelectual autoconștient, fluent în filosofie și lingvistică, folosind umorul și strategia pentru a supraviețui. Romanul combină satire, istorie alternativă și o critică dură a miturilor americane. Iar umorul lovește atât de puternic încât uiți, doar pentru o secundă, de gravitatea poveștii spuse. Râzi la o carte despre sclavie.

James (publicat în martie 2024 și scris în doar cinci luni) a fost tradus în 25 de limbi străine, printre care franceză, germană, spaniolă, italiană, română, poloneză, turcă și chineză, estimările indicând că s-au vândut în jur de 1 milion de exemplare doar în SUA și UK. Romanul a fost recompensat cu National Book Award for Fiction (2024) – cel mai important premiu literar american, Pulitzer Prize for Fiction (2025) – câștigat în aprilie 2025, primul Pulitzer al lui Everett și, de asemenea, inclus în „Top 10 Cărți ale Anului” de Time, The Atlantic și BBC Culture. Pentru mulți, James a fost considerat mai mult decât un roman. Un eveniment cultural care redefinește ce poate fi „literatura despre trauma istorică”.

Percival Everett și-a petrecut anii de formare în Columbia, Carolina de Sud, unde familia sa a decis să se stabiliească, odată cu trecerea seniorului Everett de la serviciul militar la stomatologie. Despărțindu-se de generațiile de profesioniști din domeniul medical din familie – o descendență despre care a spus odată în glumă că „a trebuit să scape” alegând scrisul – Everett a arătat promisiuni intelectuale timpurii. Cititor vorace, a absolvit liceul la 16 ani și a urmat filozofia la Universitatea din Miami, obținând diploma de licență în 1977, în timp ce se întreținea ca și chitarist de jazz în cluburile locale și preda matematică în liceu.

Preocupările filosofice ale lui Everett, în special angajamentul față de opera lui Wittgenstein și filosofia limbajului, l-au condus inițial la studii doctorale la Universitatea din Oregon în 1978. Cu toate acestea, deziluzionat de mediul academic, a abandonat programul după doi ani – nu înainte de a lucra ca îngrijitor de fermă, o experiență care avea să-i pătrundă mai târziu în ficțiune. A urmat programul de scriere creativă al Universității Brown, unde a conceput romanul său de debut, Suder (1983), despre călătoria existențială a unui jucător de baseball ratat prin nord-vestul Pacificului – o regiune care va deveni un cadru recurent în opera autorului.

De-a lungul anilor 1980 și 1990, Everett a predat la mai multe universități, inclusiv la Notre Dame, unde și-a cunoscut soția, asiriologul Francesca Rochberg. În cele din urmă, cuplul s-a stabilit la o fermă în Moreno Valley, California, unde Everett a echilibrat scrisul cu îngrijirea animalelor – un stil de viață căruia îi datorează faptul că l-a învățat răbdarea și perspectiva. În 1998, Everett s-a alăturat Universității California de Sud (USC), unde rămâne un profesor distins, prezidând Departamentul de Engleză.

Lupta împotriva catalogării literare

Romanul Erasure (2001) al lui Everett, o satiră acidă a rasismului din industria editorială, l-a consacrat. Povestea îl urmărește pe Thelonious „Monk” Ellison, un scriitor de culoare care, sub un pseudonim, creează cinic un roman „negru” plin de stereotipuri – doar pentru a-l vedea transformat într-un succes critic și comercial. Câștigând premiul Hurston/Wright Legacy Award, romanul a primit o atenție sporită odată cu adaptarea cinematografică a lui Cord Jefferson din 2023, American Fiction, și a fost numit ulterior una dintre primele 100 de cărți ale secolului XXI de către New York Times.

Everett a rezistat mult timp categorizării rasiale reductive în literatură. Atunci când o recenzie din 2004 publicată în New York Times a subliniat identitatea sa de autor de culoare, scriitorul a contestat public această practică, susținând că scriitorii albi sunt rareori etichetați ca atare. În interviuri, Percival Everett a respins noțiunile monolitice ale „experienței negrilor”, menționând în schimb educația sa diversă printre medici, fermieri și oameni de știință.

Everett nu a fost niciodată unul care să urmeze convențiile. Așa cum am și menționat deja, cariera lui cuprinde peste 30 de romane, fiecare sfidând genul și așteptările, de la satira postmodernă Erasure (adaptată în filmul câștigător al premiului Oscar American Fiction) la westernul existențial The Trees. Dar James ar putea fi cea mai provocatoare lucrare a sa de până acum, deoarece folosește umorul ca armă împotriva uneia dintre cele mai igienizate orori ale Americii.

Din punct de vedere istoric, relatările despre sclavie se axează pe brutalitatea implacabilă – 12 ani de sclavie, Beloved – și pe bună dreptate. Aceste povești necesită martori. Dar abordarea lui Everett pune întrebarea: ce se întâmplă atunci când le permitem sclavilor să fie mai mult decât suferința lor? James nu este doar un om care fuge de sclavie; el este un filozof, un șarlatan, un tată care folosește un limbaj codificat pentru a-și învăța copiii. Umorul său nu este doar o ușurare comică; este rezistență.

Dacă ficțiunea lui Everett sfidează categorizarea, la fel se întâmplă și cu viața sa. Este romancier, da, dar și pictor, chitarist de jazz, matematician, călăreț și pescar. Predă la Universitatea din California de Sud, dar pare să se simtă mai bine în sălbăticia vestului american. Este genul de CV care ar putea părea o fanfaronadă dacă nu ar fi atât de clar condus de o curiozitate insațiabilă.

Pentru Everett, creativitatea nu ține de prestigiu, ci de a rămâne în viață. „Lumea este brutală și aleatorie”, a declarat acesta odată pentru The Paris Review. „Arta este modul în care îi dăm sens”. Acest etos îl pătrunde pe James. Romanul nu îndulcește ororile sclaviei, dar refuză să le lase să șteargă umanitatea protagonistului său.

Când Cord Jefferson a câștigat premiul pentru cel mai bun scenariu adaptat la Premiile Oscar 2024 pentru ficțiune americană, scrie britannica.com, discursul său a reluat ireverența lui Everett: „Această industrie adoră poveștile cu negri care se termină cu o traumă. Dar cum rămâne cu acelea care se termină în râs?” Filmul, bazat pe Erasure, ironizează obsesia editurii pentru „pornografia durerii negrilor”. Este o temă pe care Everett o explorează de zeci de ani – cum artiștii de culoare sunt presați să își prezinte suferința pentru publicul alb.

Victoria lui Jefferson semnalează o schimbare. Publicul este dornic de povești care sfidează șablonul „narațiunii negre demne”. Și James oferă exact asta: un sclav care refuză să fie un martir.

Cariera lui Everett este o lecție magistrală de curaj creativ. James ar fi putut fi o repovestire sumbră și conștiincioasă. În schimb, este viu – amuzant, furios și neapologetic uman. Iar lecția predată este despre a exista într-o lume care cere adesea solemnitate din partea celor pe care îi oprimă. Așa cum James însuși ar putea spune: râzi când poți. Îi enervează pe oamenii potriviți – adică exact pe cei care ar trebui să fie deranjați : cei aflați în poziții de putere sau care perpetuează nedreptăți.

Sursa:

https://www.britannica.com/biography/Percival-Everett

Vă mai recomandăm să citiți și:

Iubire, scandal și libertate. D.H. Lawrence, scriitorul care a schimbat sexualitatea în literatură

Chrétien de Troyes, fondatorul literaturii arthuriene în limba franceză veche

Imre Kertész, supraviețuitor al Holocaustului care a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură. „Omul poate trăi ca un vierme, dar poate scrie ca un zeu”

Adevărul despre omul care a scris cele mai interzise cărți din istorie. Marchizul de Sade, părinte al literaturii obscene sau geniu al libertății absolute?