„UFO”, „extraterestru”, „farfurie zburătoare” sau „întâlnire de gradul al treilea”: expresii devenite celebre au origini surprinzătoare, de la documente militare și articole de presă până la literatură și astronomie.
Cuvintele folosite pentru a descrie obiectele neidentificate și presupusele ființe din alte lumi nu au apărut în același timp și nici nu provin toate din literatura științifico-fantastică. Unele au fost introduse de militari, altele au fost răspândite de presă, iar câteva sunt mult mai vechi decât ideea modernă a vizitatorilor veniți din spațiu.
Acronimul UFO provine din expresia engleză Unidentified Flying Object, tradusă prin „obiect zburător neidentificat”.
Termenul îi este atribuit căpitanului american Edward J. Ruppelt, primul director al Proiectului Blue Book, programul prin care Forțele Aeriene ale SUA au investigat mii de observații neobișnuite. În cartea sa din 1956, The Report on Unidentified Flying Objects, Ruppelt afirma că a creat termenul oficial UFO pentru a înlocui expresia „farfurie zburătoare”.
Afirmația necesită o precizare: formula completă unidentified flying object este atestată în presă cel puțin din 1950, înainte ca Ruppelt să reorganizeze investigațiile militare. Lui îi este atribuită mai ales introducerea acronimului UFO și impunerea acestuia ca termen oficial al Forțelor Aeriene, începând din 1952.
În limba română, OZN este acronimul expresiei „obiect zburător neidentificat”. Nu există însă o persoană recunoscută drept inventator al formei românești.
Expresia flying saucer – „farfurie zburătoare” – s-a răspândit după observația raportată la 24 iunie 1947 de pilotul american Kenneth Arnold.
În timp ce zbura în apropierea Muntelui Rainier, Arnold a declarat că a văzut nouă obiecte luminoase deplasându-se cu mare viteză. Relatările despre forma lor au variat, însă comparația devenită celebră se referea mai ales la felul în care se mișcau: asemenea unei farfurii care ricoșează pe suprafața apei.
Presa a transformat descrierea în expresia memorabilă „farfurii zburătoare”. În numai câteva zile, termenul s-a răspândit în Statele Unite, deși obiectele descrise de Arnold nu corespundeau perfect discurilor circulare din reprezentările devenite ulterior celebre.
Spre deosebire de UFO, cuvântul „extraterestru” nu are un inventator identificat.
Termenul englezesc extraterrestrial este format din prefixul latin extra, care înseamnă „în afara”, și terrestrial, derivat din latinescul terra – „Pământ”. Oxford English Dictionary datează cea mai veche utilizare cunoscută în limba engleză în anul 1812.
Inițial, cuvântul era adjectiv și desemna ceva aflat sau provenit din afara Pământului. Utilizarea sa ca substantiv, cu sensul de ființă provenită de pe altă planetă, s-a răspândit mult mai târziu.
Uneori se afirmă că H.G. Wells ar fi inventat cuvântul în romanul Războiul lumilor, publicat în 1898. Afirmația este greșită: termenul exista deja, chiar dacă literatura științifico-fantastică a contribuit decisiv la popularizarea sa.
Cuvântul englezesc alien este mult mai vechi. Provine, prin franceza veche, din latinescul alienus, cu sensul de „străin”, „aparținând altuia” sau „din altă parte”.
Timp de secole, termenul a desemnat un străin ori o persoană care nu era cetățeanul unei anumite țări. Folosirea sa pentru ființe din alte lumi este atestată în literatura fantastică și științifico-fantastică înainte de jumătatea secolului al XX-lea, devenind ulterior sensul dominant în cultura populară.
Prin urmare, alien nu a însemnat inițial „extraterestru”, ci „străin”.
În prezent, NASA și autoritățile americane folosesc acronimul UAP, de la Unidentified Anomalous Phenomena – „fenomene anomale neidentificate”.
Anterior, acronimul era explicat prin Unidentified Aerial Phenomena, adică „fenomene aeriene neidentificate”. Înțelesul a fost extins deoarece observațiile pot implica nu numai spațiul aerian, ci și mediul acvatic, spațiul cosmic sau manifestări raportate în mai multe medii.
Schimbarea îndepărtează termenul și de imaginea culturală a „farfuriilor zburătoare” și de presupunerea că orice fenomen neidentificat ar avea origine extraterestră. NASA precizează că folosește forma actuală pentru a respecta terminologia legislației americane.
Expresia îi aparține astronomului american J. Allen Hynek, care și-a publicat clasificarea în cartea The UFO Experience: A Scientific Inquiry, din 1972.
O întâlnire de gradul întâi însemna observarea de aproape a unui obiect, fără efecte fizice sesizabile. Gradul al doilea presupunea urme ori efecte asupra mediului, aparatelor, animalelor sau martorilor. Gradul al treilea desemna raportarea unei entități asociate obiectului observat.
Formula a devenit celebră datorită filmului lui Steven Spielberg, Close Encounters of the Third Kind, lansat în 1977.
Termenul „ufologie” este atestat din anii 1950, fiind format din UFO și sufixul „-logie”. Denumirea nu transformă însă automat ufologia într-o disciplină științifică recunoscută.
SETI înseamnă Search for Extraterrestrial Intelligence – „căutarea inteligenței extraterestre”. Spre deosebire de investigarea UAP, SETI caută semnale și alte posibile indicii tehnologice provenite din afara Pământului.
Ruppelt preciza că UFO trebuia pronunțat ca un cuvânt, aproximativ „iu-fou”, nu literă cu literă.
Surse
https://science.nasa.gov/uap/faqs/
https://airandspace.si.edu/stories/editorial/1947-year-flying-saucer
https://www.oed.com/dictionary/extraterrestrial_adj
https://www.gutenberg.org/cache/epub/17346/pg17346-images.html
Sirenele cântătoare din „Odiseea” nu erau femei cu coadă de pește. Cum le înfățișau grecii antici