Prima pagină Cultura

Misteriosul templu Chavín şi arhitectura psihoacustică

Marius Comper | 04.23.2011 | ● Vizualizări: 787
Misteriosul templu Chavín şi arhitectura psihoacustică     chavin, psihoacustica, templu, misterios, mayasi, peru, quetzal, sunet, + zoom
Galerie foto (12)

Satul Chavín de Huántar constituie unul dintre cele mai vechi şi admirate situri arheologice din America Latină. Cultura Chavín, una dintre cele mai vechi civilizaţii ale Americii de Sud, a fost denumită după acest sat situat într-o vale a Anzilor Peruvieni, la o altitudine de 3.177 de metri. Aici au fost descoperite nenumărate relicve din perioada 1500 î.e.n. - 300 î.e.n., când această civilizaţie domina zona andină care formează în zilele noastre statul Peru.

Complexul de la Chavín include un templu ce datează de acum treimilenii, unul construit acum aproximativ 2500 de ani şi o piaţăcirculară ce pare să fi avut un rol important în cadrulceremoniilor religioase.

Arheologii au descoperit că acest templu a constituit unimportant centru religios la nivel regional, oameni de pe întregulteritoriu andin călătorind pentru a consulta oracolul de la Chavínşi pentru a participa la ritualuri religioase.



Cercetările efectuate de arheologi în templele culturii Chavínau relevat un aspect fascinant -- construcţia acestor clădiri afost planificată astfel încât sunetul reflectat de pereţi să fie ocomponentă importantă a procesului spiritual ce avea loc în cadrulceremoniilor religioase.

Arhitecturapsihoacustică a templelor

O echipă de cercetători de la Universitatea Stanford lucrează lastabilirea unei hărţi a tunelurilor, scurgerilor şi holurilor dintemplele subterane ale culturii Chavín. Acestea surprind prinfaptul că sunetele nu se reflectă ca un ecou obişnuit, ci creeazăun sunet ciudat, despre care cercetătorii cred că avea un rol încadrul ceremoniilor religioase. Cercetătorii de la Stanford,specialişti în psihoacustică, ştiinţa ce studiază percepţiasunetului şi efectul acestuia asupra corpului şi psihicului uman,vor să afle ce efecte avea sunetul din temple asupra celor ce seaflau în interiorul său în timpul ceremoniilor religioase.

Specialiştii arată că structurile templului suntconcepute astfel încât să poată induce o stare de dezorientare,amplificată intenţionat prin sunete. "Mediul acustic estetotal diferit de cel întâlnit în mod normal în natură", explicăunul dintre arheologi. De altfel, desenele lăsate în urmă deartiştii culturii Chavín arată că oamenii din acea perioadă eraufascinaţi de stările senzoriale deosebite.

Miriam Kolar, membru al grupului de studiu de la Stanford,explică: "Iconografia din cultura Chavín cuprinde oameni ce autrăsături animalice, fiind prezentaţi în stări de existenţămodificate. În imagini se pot observa atât cactuşi de tip peyote,cât şi urme de mucozităţi în dreptul nasului persoanelorreprezentate în imagini. Aceste aspecte sugerează că substanţelepsihoactive erau folosite în procesul spiritual pentru a produceexperienţe halucinogene".

Experienţa era amplificată în mod voit de arhitectura templelorChavín. Cercetătorii au descoperit că acestea includeau o serie detuneluri de ventilaţie ce transportau în acelaşi timp razelesoarelui înăuntru, pentru a produce o serie de umbre distorsionateale oamenilor ce participau la procesiunile religioase.

Primii cercetători care au descoperit proprietăţile bizare aletemplului din Chavín au fost arheologii peruvieni. DirectorulInstitutului Naţional de Cultură din Peru a descris la mijloculanilor 1970 structurile interioare ale templului din Chavín dreptun set de camere rezonante interconectate. Una dintre structuri afost descrisă de el drept un "canal acustic" ce producea sunete detunete sau de aplauze atunci în interiorul său era turnat un butoiplin cu apă.

Cochiliile de melc -«trompetele» spirituale

În 2001, o echipă de arheologi de la Universitatea Stanford adescoperit într-o galerie din templul Chavín, ce datează de acum3000 de ani, o cochilie de stromb, o moluscă din mările tropicale,cu cochilia mare şi groasă. Aceste cochilii joacă un rol importantîn iconografia culturii Chavín, iar descoperirea a fost cu atât maiimportantă cu cât era printre puţinele cochilii descoperite înPeru.

Arheologii au continuat să fie norocoşi, şansa culminând cudescoperirea a 20 de scoici aflate în stare impecabilă. Măsurând 25de centimetri şi cântărind între 1.2 şi 2.3 kg, cochiliile arătausemne de uzură ce indicau folosirea lor în ceremoniile religioasetimp de secole. Dat fiind că aceste cochilii aveau un rol importantîn ceremoniile spirituale, fiind folosite ca o trompetă, aceastădescoperire a permis cercetătorilor să reproducă sunetele ce seauzeau în timpul ritualurilor Chavín.

Pentru a înţelege pe deplin rolul avut de aceste cochilii demelc, a fost nevoie de o colaborare între specialiştii înarheologie şi cei în acustică. Aceştia au analizat trompetelepututu (aşa erau denumite aceste instrumente făcute dincochilii) folosite de preoţii culturii Chavín şi au descoperit căpot produce sunete extrem de variate, fiind capabile de a imitaatât sunetele produse de animale, de vânt, cât şi alte suneteputernice precum cel al unui avion cu reacţie.

Testând trompetele pututu în cadrul templului,arheologii au descoperit că acestea pot face să pară că sunetelevin în acelaşi timp din mai multe direcţii. Sunetul scos detrompete are consecinţe şi în plan fizic. Unul dintre profesoriiimplicaţi în proiect a mărturisit: "prima oară când amauzit sunetul scos de aceste cochilii, pieptul mi s-a cutremurat şimi-a fost greaţă întreaga zi. Îmi este clar că aceste emitfrecvenţe subarmonice". Frecvenţele subarmonice nu pot fi auzite,în schimb sunt resimţite de corpul uman.

Puteţi asculta sunetul trompetei pututu în secvenţeleurmătoare, realizate de specialiştii de la Stanford:

Tito la Rosa este muzician, sociolog şi specialist în muzicaanticului Peru. Acesta a cântat la pututu în templul de laChavín de Huántar pentru a ilustra cum ar fi putut suna o ceremoniede acum 3000 de ani:

Confuzia creată de sunetul venind simultan din direcţiidiferite, combinată cu ritualurile şamanice şi arhitecturalabirintică a templului putea facilita participanţilor la ceremoniio experienţă religioasă cu adevărat cutremurătoare. Cercetătoriispeculează că în cadrul ritualurilor şamanice s-ar fi folosit şicactusul San Pedro, o plantă psihoactivă ce este încă folosită înregiune. Acesta este prezent în arta descoperită în situl de laChavín.

În sprijinul acestei teorii vin artefactele găsite în templu,printre care pietre de măcinat şi tuburi formate din oase.Arheologii spun că acestea din urmă ar fi putut fi folosite pentrua aspira pe nas combinaţiile psihedelice născocite de şamani. Secrede că acest templu, ce pare să fie construit special pentru aconfunda şi ameţi, ar fi putut fi gazda unor ceremonii iniţiatice.Astfel, persoane aparţinând elitelor din întreaga regiune a Anzilorar fi venit la Chavín pentru a fi iniţiate în acest cult, obţinândvalidarea şi statutul pe care iniţierea religioasă leconfereau.

Pentru că templul din Chavín, monument istoric inclus de UNESCOpe lista Patrimoniului Mondial, necesită lucrări de conservare cear putea afecta calităţile sale acustice, echipa de cercetători dela Stanford a efectuat măsurători acustice în cadrul său. Cuajutorul acestora, ei au generat un model acustic 3D, pe care îlpot folosi pentru a efectua teste suplimentare care să releveefectele psihoacustice ale templului ce datează de acum 3000 deani.

Şi mayaşii foloseausunetul pentru amplificarea experienţelorreligioase

Cultura Chavín nu este singura ce s-a folosit de sunete pentru aamplifica experienţa religioasă. Specialistul în acustică DavidLubman a analizat un important templu al mayaşilor, Chichen Itza,şi a descoperit că şi acesta are prin arhitectura sa capacitatea dea produce sunete bizare.

Dacă stai în faţa piramidei de la Chichen Itza şiaplauzi, se aude un ecou ciudat, ce seamănă cu un ciripit.Acest fenomen bizar a fost descoperit şi de turiştii ce viziteazăanticul templu, iar ropotul continuu de aplauze provocat de aceştiase dovedeşte a fi deranjant pentru arheologii ce studiază structuramayaşă.

Iată cum sună ecoul aplauzelor:

De obicei, turiştii consideră experienţa a fi doar un momentciudat şi merg mai departe. Intrigat, Lubman nu s-a lăsat bătut şia înregistrat sunetul ce rezulta în urma aplauzelor, pentru a-lanaliza. Dacă în mod normal ecoul ce urmează unui sunet este oreplică întârziată a stimulului iniţial, acela ce surveneaaplauzelor era total diferit, fiind un sunet tonal.

Ştiind că piramida avea un rol religios important, Lubman astudiat acest aspect al său, pentru a înţelege de ce mayaşii auconstruit-o astfel încât să producă acel ecou bizar. Templul a fostconstruit pentru a-l deservi pe Kukulkan, cunoscut şi sub numele de"şarpele cu pene", sau "quetzalul cu pene" (aztecii îl denumeauQuetzalcoatl).

Quetzalul este o pasăre de dimensiunile unei mierle, cu un penajiridescent, pe care mayaşii o considerau pasăre sacră. Şi în zilelenoastre este o pasăre extrem de apreciată în zona Americii Centraleşi de Sud, fiind declarată pasărea naţională a Guatemalei.

Compararea ciripitului acestei păsări cu ecoul produs depiramida de la Chichen Itza a arătat o similitudineuimitoare. Lubman susţine că acesta este motivul pentrucare treptele acestei piramide sunt înalte, deşi mayaşii erauscunzi. El consideră că sunetele păsării quetzal ar fifost extrem de utile în timpul ceremoniilor religioase, cândpreoţii mayaşi ar fi comunicat cu zeul Kukulkan.

Iată sonograma ecoului ce survine în urma aplauzelor şi cea aunui ciripit de quetzal:

Un alt fenomen observat la acest templu este umbra unui şarpe,ce apare conturată pe treptele piramidei începând cu echinocţiul deprimăvară. Tot în această perioadă, quetzalul îşi are perioada deîmperechere. În timpul acesteia, masculii quetzal se înalţă la 300de metri deasupra coronamentului pădurii, ca apoi să descindă înviteză, în zbor formând imaginea unui şarpe căruia îi fluturăpenele.

Chichen Itza nu este singurul loc în care mayaşii au folositsunetele pentru a crea efecte mistice. Cercetări recente arată căşi arhitectura templelor mayaşe din Palenque, Mexic, ascundesecrete de natură acustică. Specialiştii au descoperit căîn zona pieţei centrale, ce era folosită de mayaşi pentruceremonii, clădirile din jur formează un amplificatornatural. Arheologii speculează că liderii mayaşi şi mariipreoţii aflaţi în templele situate lângă această piaţă se puteauadresa miilor de supuşi fără a fi nevoiţi să strige, şi totuşi sefăceau auziţi.

Amplificarea experienţeireligioase în alte culturi

Popoarele sud-americane nu sunt singurele ce au folositarhitectura psihoacustică pentru a amplifica experienţelereligioase.

Cercetătorii britanici ce au studiat monumentul neolitic aflatla Stonehenge, ce a fost construit în jurul anului 3000 î.e.n., auajuns la concluzia că acesta avea un rol important în ceremoniilereligioase.

Un expert în acustică de la universitatea Huddersfield dinnordul Angliei a descoperit că megaliţii imenşi din gresie reflectăperfect sunetul. Acesta spune că cercul format de giganţiide piatră constituie un loc perfect pentru ceremoniile ritmate,examinarea acustică stabilind că ritmul ideal era de 160 de bătăipe minut. Acest ritm, extrem de alert, este întâlnit înmuzica trance de astăzi, dar şi în ceremoniile şamanilor dinAmerica de Sud. Inima are un ritm de 160 de pulsaţii pe minut întimpul exerciţiilor alerte şi dansului rapid. O astfel demanifestare în timpul ceremoniilor religioase ce au avut loc laStonehenge ar fi amplificat, cu siguranţă, efectul spiritual alritualului la care adepţii luau parte.

De-a lungul istoriei, cele mai multe religii au încercat săfolosească arhitectura pentru a amplifica sentimentul religios.Faraonii au construit piramide gigantice în Egipt, iar musulmaniise laudă cu Moscheea Hassan II din Casablanca, al cărui minaret seînalţă 210 de metri în aer. În Europa bisericile au impresionatcredincioşii prin turlele semeţe (Münsterul din Ulm atinge 161,5metri) şi prin orgile imense, al căror sunet, amplificat deînalţii pereţi ai lăcaşului de cult, transmitea un sentimentcopleşitor al propriei micimi celor aflaţi înaudienţă.

Dimensiunile nu erau singurele elemente arhitecturale folositepentru a amplifica sentimentul spiritual. Şi vitraliile ceîmpodobeau bisericile jucau un rol esenţial în acest scop. Acesteareprezentau una dintre puţinele pete de culoare din viaţa unui omde rând. Stareţul Suger din St. Denis relata în scrierile sale căatunci când vitraliile bisericii Notre Dame necesitau reparaţii,enoriaşii ofereau prompt banii necesari pentru aceasta.

Uzul arhitecturii grandioase în scop religios continuă şiastăzi, ultimul exemplu fiind oferit chiar de România. Astfel,viitoarea Catedrală a Mântuirii Neamului, ce se construieşte înaceastă perioadă pe dealul Arsenalului din Bucureşti, va avea 120de metri lungime şi înălţime, şi 70 de metri lăţime, urmând săeclipseze Palatul Parlamentului, lângă care este amplasată.

Pe măsură ce religia apelează din ce în ce mai des lainstrumentele modernităţii - Papa are pagină pe Facebook, iar Catedrala Mântuirii Neamuluiare site oficial - pentru a comunica mesajul religios, metodeleinedite folosite de civilizaţiile străvechi pentru experienţespirituale devin din ce în ce mai impresionante princomparaţie.