Basarabia, maresalul si razboiul

Stravechi teritoriu romanesc apartinator Moldovei, Basarabia a fost anexata pentru prima data de catre Imperiul Tarist in 1812, in urma Pacii de la Bucuresti, incheiata cu Poarta Otomana. In 1918, romanii din Basa­rabia au dat glas sentimentelor lor nationale votand unirea cu Romania, in Marele Sfat al Tarii. Sigur ca Rusia, de-acum bolsevica, nu s-a resemnat niciodata cu pierderea Basara­biei. La 26 iunie 1940, ora 10 seara, pe fon­dul prabusirii militare a Frantei, princi­palul aliat al Ro­ma­niei, URSS, a adresat un ultima­tum dur Roma­niei, cerand cedarea imediata a Basa­rabiei si, in plus, a Bucovinei de nord, drept compensatie (culmea cinismu­lui!) pen­tru „stapanirea de 22 de ani a Basarabi­ei.“ 

Lipsita de orice sprijin extern si sfatuita de Germania si Italia sa cedeze presiunilor sovie­tice, Romania parea a nu avea de ales. Astazi, multi istorici considera ca atitudinea defetista a fost de fapt o greseala si ca ar fi tre­buit sa rezistam, bazandu-ne pe pre­mi­sa ca Germa­nia ar fi reactionat si nu ar fi permis Ru­si­ei sa preia controlul asupra bazinului petrolifer al Vaii Pra­hovei. Ulte­ri­or, cedarile s-au tinut lant, la 30 au­gust Ro­ma­nia renun­tand, tot fara lupta, la nordul Transilvaniei in favoarea Ungariei, iar la 7 sep­tembrie la Cadrilater in avantajul Bulgariei.  Pe acest fond de renuntari si umilinte nationale, la 6 septembrie Carol al II-lea a fost obligat sa abdice, puterea suprema in stat fiind preluata de generalul Ion Antonescu.  Nascut la Pitesti la 2 iunie 1882, Ion Anto­nescu era militar de cariera, fiind sef al Biroului de Operatii din cadrul Marelui Stat Major in timpul primului Razboi Mondial. Decorat de catre regele Ferdinand I cu Ordinul Mihai Viteazul, Antonescu a fost numit dupa Primul Razboi atasat militar al Romaniei la Paris si la Londra, iar ulterior a fost avansat sef al Marelui Stat Major (1933) si ministru de razboi (1937). Orgolios si inflexibil, lipsit de experienta politica dar devotat tarii si nea­mului sau, Antonescu a reprezentat, in toam­na anului 1940, omul providential pentru o Romanie sfasiata si umilita. Desi anglofil in convingeri, Antonescu credea ca doar Germania putea sa ajute Romania sa-si refaca granitele mu­tila­te.

• Au trecut 90 de ani de la moartea unui mare fiziolog rus. Învăţăm şi astăzi despre…
• Ziua în care s-a deschis oficial cel mai vechi muzeu din România

Asa incat, in mai 1941, cand Hitler i-a comunicat ca s-a hotarat asupra atacului im­po­triva Uniunii Sovietice, Antonescu i-a oferit sprijinul neconditionat al armatei romane.  Pe 22 iunie 1941, generalul a lansat celebra proclamatie „Soldati, va ordon treceti Prutul!“, prilej cu care intreaga suflare romaneasca s-a aflat ferm angajata alaturi de el. Dar, o data cu trecerea Nistrului, au inceput divergen­tele de opinie intre de-acum maresalul Antonescu si principalii lideri politici ai tarii, Iuliu Maniu si Dinu Bratianu. Hotarat sa joace cartea germana pana la capat, maresalul a conside­rat toto­da­ta o datorie de onoare faptul de a ramane fidel partenerului de alianta, atitu­di­ne neconvena­bila intere­sului national. Cu rusii la portile Moldovei, era evident ca Romania urma sa devina teatru de razboi, cu toate implicatiile ce decurgeau din acest fapt: pierderi de vieti omenesti, dis­tru­geri masive si, mai ales, posibila pierdere definitiva a Ardealului de nord, in favoarea Ungariei. 

Astfel se ajunge la 23 august 1944, cand tragica dilema a Romaniei se sublimeaza in drama infruntarii a doua personalitati: Regele si Maresalul. Arestat din ordinul lui Mihai I, Antonescu nu avea sa fie scutit de umilinta predarii sale la rusi, de calvarul interogato­riilor si de parodia unui proces inscenat de la cap la coada.  Maresalul va fi executat la 1 iunie 1946, cu o zi inainte de a implini 64 de ani, strigand in fata plutonului: „Traiasca Roma­nia!“. Moar­tea sa demna implineste des­tinul tragic al unui om, peste care se supra­pu­ne dra­­ma unei natiuni abandonate celui mai cum­plit expe­riment social al veacului XX: comunismul.

Foto: Guliver, Red Dot

FACTS

Istoria unei luni

cca 5 i.Hr. 

La 24 iunie, biserica crestina sar­batoreste nas­te­rea profetului Ioan Botezatorul, ante­mergator al lui Iisus Hristos. Var al Mantui­torului, prin mama sa Elisabeta, sora cu Ana, mama Sfintei Fecioare, Ioan propova­du­ies­te in pustie ve­nirea lui Mesia pe Pamant. Este cel care il botea­za pe Iisus in apele Ior­da­­­nu­lui. Va fi de­ca­­­pi­tat din ordinul re­ge­lui Irod cel Mare.

1576

La 15 iunie, Sir Martin Frobisher porneste din portul Blackwall (Anglia) cu trei cora­bii, in cautarea drumului spre Asia prin nor­dul Americii. Intal­nes­te in calatoria sa Groen­lan­da, pe care o bo­tea­za Friesland, iar apoi, cu singura corabie ramasa, Gabriel, atinge penin­sula Hall (Canada), unde ii desco­pe­ra pe eschimosi.

1801

La 13 iunie, din initiativa si sub conducerea lui Emanuel Schikaneder, se inaugureaza Teatrul din Viena, una dintre cele mai cunoscute scene ale lumii. Provenita din vechiul Wiener Theater, noua institutie teatrala se deschide sub semnul operei Flautul fermecat de W.A. Mozart. Simfonia a V-a de Beethoven a avut aici pri­ma auditie.

1815

Pe 9 iunie, se semneaza actul final al Congresului de la Viena, intrunit pentru a decide soarta Europei dupa infrangerea lui Napoleon. Franta revine la granitele din 1789, Austria ob­tine Lombardia, Rusia – regatul Poloniei, iar Prusia – o mare parte din Saxonia. Sunt restau­rate vechile dinastii de dinainte de 1789, din Franta, Spania si regatul Neapolelui.

1832

Etnograful american Henry Rowac Schoolcraft (1793-1864) porneste intr-o expeditie menita sa descopere izvoarele fluviului Mississippi. La 7 iunie, pleaca din localitatea Sainte Marie, cerceteaza lacurile Winnipeg si Class si ajunge la lacul Itasca, de unde izvoraste marele fluviu. Schoolcraft a adunat numeroase date despre istoria si limba bastinasilor.

1848 

La 9 iunie, Ion Heliade Radulescu citeste, in cadrul unei mari adunari popu­lare desfasu­ra­te la Islaz, proclamatia redac­tata de el si considerata princi­palul docu­ment progra­ma­tic al Revo­lutiei de la 1848 din Tara Roma­neas­ca. Cele mai im­por­tante puncte prevedeau: eman­ciparea si im­pro­prietarirea tara­nilor, des­fi­in­ta­rea privile­giilor boie­resti, liber­ta­tea presei, domn ales pe 5 ani.

1858

Incepe, la 25 iunie, opera­tiu­nea de desfasurare a pri­mu­lui cablu telegrafic transocea­nic, care leaga insula New Found­land (Canada) de Irlanda. Vasele Niagara si Agamem­non, plecate din mijlocul Oceanului Atlantic, duc la bun sfarsit lucrarea. Cablul a func­tionat doar trei sap­ta­mani.

1914

Un tanar natio­nalist sarb, Gavrilo Princip, il asasineaza, la 28 iunie, pe printul mostenitor al Imperiului Austro-Ungar, arhiducele Franz-Ferdinand, aflat intr-o vizita oficiala in capitala Bosniei, Sarajevo. Aten­tatul serveste drept pretext diplo­matiei austriece, sprijinita ferm de Germania, sa declare razboi Serbiei.

1944

Zile faste pentru aliatii occiden­tali. La 4 iunie, Roma este eli­be­rata de sub ocupatia ger­ma­na, iar doua zile mai tarziu, tru­pele anglo-americane lansea­za pe coastele Normandiei cea mai mare operatiune navala si aeriana din istorie. Debarcarea din Ziua Z deschide Frontul de Vest si spul­bera defi­nitiv  visul lui Hitler de a castiga razboiul.

1948

Dupa acapararea totala a puterii poli­tice, la 30 decem­brie 1947, prin abdicarea fortata a regelui Mihai I, regimul comunist pune mana si pe par­ghiile economice. La 11 iunie, se nationalizeaza principalele mijloace de productie: fabrici, banci, mine, intreprinderi de transport si asigurari etc. Se creeaza astfel sectorul socialist de stat.