Prima pagină Maratoanele Descopera Descoperă istoria românilor

Constantin Brancoveanu – Voievod, Martir si Sfant

Georgiana Fefea | 12.11.2009 | ● Vizualizări: 5432
Constantin Brancoveanu – Voievod, Martir si Sfant      no tags + zoom
Galerie foto (6)

“Logofete – i-au spus boierii – noi cu totii pohtim sa ne fii domn. – Dar ce asi vrea eu cu domnia? De vreme ce ca un domn sint la casa mea, nu-mi trebuieste sa fiu; ear ei zisera: Ne rugam nu lasa teara sa intre alti oameni, sau rai sau nebuni, sa o strice, ci fii! Si-l luara de mani si-l impingea de la spate si acolea fiind si un capegiu imparatesc pentru trebi imparatesti, il dusease si pre el la Mitropolie; si dusera caftan la capegi-basa al imparatului de au cetit molitvele de domnie si au mers de i-au sarutat mana, zicandu-i: Multi ani!”

Asa a inceput una dintre cele mai luminate si indestulate domniidin istoria Tarii Romanesti. Contextul politic al acelei vremifacea ca domnitorul unei tari, indeosebi al uneia din Balcani, sase asemene cu un acrobat care practica mersul pe sarma sub oprapastie adanca. Pozitionarea geografica a tarii ii aducea lagranita unele dintre cele mai de temut popoare ale vremii: pe de oparte imperialii, pe de cealalta parte, turcii si tatarii.

Printulaurului

Intr-o atare situatie, intelepciunea celui care fusese vel logofata oferit solutia ideala: compromisul. Brancoveanu avea grija sasatisfaca cererile imperialilor, furnizandu-le informatii sinerefuzandu-le serviciile solicitate, toate acestea fara a deranjafragilele relatii cu Poarta otomana. Insa austriecii nu semultumesc doar cu atat si urmaresc sa supuna Tara Romaneasca,manati de speranta ca resursele acesteia i-ar fi putut ajuta sa isisustina nevoile materiale generate de lungile razboaie cu turcii.In final, expeditia austriaca condusa de generalul Heisslera fost zdrobita de trupele romanesti ajutate de cele turcesti si deun corp de ostasi unguri numiti "curuti". In acel an, 1690, s-a datprima si ultima batalie de sub Constantin Brancoveanu.Austriecii au fost nevoiti sa se multumeasca numai cu ceea ce ledaruia domnul roman, insa relatiile dintre acestia si TaraRomaneasca au inceput sa se imbunatateasca: Brancoveanu le ofereastiri despre ceea ce se petrecea la turci si ii aproviziona, iarimperialii i-au recunoscut titlul de "principe al imperiului" in data de 30 ianuarie 1695.

Nici turcii nu erau neglijati. Brancoveanu le platea darile siajuta ori de cate ori era solicitat, cum se intampla deseori, cuprecadere in cazul intaririi sau ridicarii unor cetati importantedin punct de vedere strategic. Insa obligatiile domnitorului romanfata de Poarta nu se invarteau doar in jurul chestiunilor banesti.Sultanul era informat permanent cu privire la situatiatarilor crestine din jur, iar pentru a obtine informatiile acestea,Brancoveanu isi crease o adevarata retea de informatori si despioni raspanditi in toate punctele fierbinti ale tarii, dar si alestraintatii: Viena, Venetia si chiar Moscova. Nu este demirare de ce darnicia si generozitatea sa, induse de imprejurari devreme ce aceasta era singura metoda de a tine la distanta lacomiidusmani, i-au adus denumirea de Altan-beg sau "principele aurului".Bogatia si darnicia sa il facusera celebru, de aceea la Stambul,mai-marii se intreceau intre ei pentru a avea de-a face cu printulValahiei. Aurul a fost cel care i-a asigurat domnia linistita, insatot aurul a fost acela care l-a pierdut pe domnul Brancoveanuimpreuna cu cei patru feciori ai sai.



Multumita averii sale pe care o impartasea cu bunavointa, dar si aserviciilor aduse Portii, Brancoveanu a reusit sa isi pastrezedomnia, iar in anul 1699 sa o primeasca pe viata. Si,intr-adevar, domnia sa s-a incheiat cu putin timp inainte de a-sipierde viata. Chiar daca reusea sa mentina un echilibru precar inrelatiile cu imperialii si cu turcii, Brancoveanu nu a uitatniciodata ca se afla pe teren minat si si-a luat toate masurileposibile pentru a-si asigura existenta sa si a familiei sale, faraa banui macar ca cea mai crunta soarta ii era rezervata.Domnul Tarii Romanesti obtinuse cetatenia transilvana inca de pevremea boieriei sale, de altfel, purta titlul de conte. Acestea,impreuna cu mosiile pe care le stapanea in Transilvania sidepozitele de bani din Venetia, trebuiau sa garanteze securitateafamiliei sale.

Relatiile cuMoldova

Desi Dimitrie Cantemir a ramas in paginile istoriei romanesti caunul dintre cei mai eruditi domnitori romani, familia din careprovenea nu a fost pe placul conducatorului Tarii Romanesti, un altcunoscut iubitor de cultura. Mai exact, intre 1685 si 1693, domnulMoldovei a fost Constantin Cantemir, tatal lui Dimitrie si al luiAntioh. Relatiile dintre cele doua tari erau foarte tensionate, cuatat mai mult cu cat Brancoveanu il considera pe ConstantinCantemir un om de rand, in vreme ce acesta din urma era contrariatde atitudinea superioara a vecinului sau. Prin urmare, cei doi aucrezut de cuviinta sa se sape reciproc la Poarta. Ceea cenu a luat in considerare Constantin Cantemir este puterea aurului,care cantarea mai mult decat orice barfa rautacioasa. Asa se faceca la un moment dat, un grup de boieri romani se refugiaza inMoldova, pe langa Cantemir, plangandu-se de Brancoveanu.Cantemir crede ca a gasit momentul prielnic pentru a-si defaimavecinul si ii trimite pe boieri la Stambul cu jalba. Argumentele sipozitia fata de Poarta a lui Brancoveanu se dovedesc a fi maiputernice decat nemultumirile si uneltirile unor boiernasi, prinurmare acestia sunt trimisi domnului Traii Roamnesti intrujudecata. Judecata se face, iar boierii sunt spanzurati la margineaorasului Bucuresti, pentru a servi de pilda si altora.



Ostilitatatea fata de Cantemir sporeste si se revarsa si asuprafeciorilor sai care ii vor urma la tronul Moldovei. Desi mariiubitori de arta si de cultura, Brancoveanu si Dimitrie Cantemirvor fi pentru totdeauna separati de interesele politice sipersonale. Prima domnie a lui Dimitrie Cantemir in Moldovanu este recunoscuta de catre sultan, tocmai ca urmare ainterventiilor lui Brancoveanu. Antioh va simti si el represaliilepe propria piele. O impacare are totusi loc, in anul 1705, in urmainfiriparii unei aliante prin casatorie, insa aceasta nu va fidefintiva. Anul 1711, cand are loc a doua domnie a luiDimitrie, ii gaseste pe cei doi iar in relatii tensionate.Aversiunea lui Brancoveanu fata de Cantemiresti mai are oexplicatie, de natura personala si egoista, am putea spune, desi inacea perioada era un lucru normal ca domnii sa doreasca sa aibaaliati la conducerea tarilor invecinate. Brancoveanu isi dorea unastfel de aliat pe tronul Moldovei, iar candidatul perfect eraConstantin Duca, care ii era si ginere, precedat in ordineapreferintelor de Mihai Racovita, ce-i venea var de-al doilea.

O domnie peviata…scurta

O confirmare pe viata a domniei ar fi trebuit sa echivaleze cu ogarantie a pastrarii tronului, insa la acea vreme, tot aurul dinlume nu putea sa sustina terenul alunecos pe care se afla acesta.Brancoveanu nu avea numai prieteni castigati cu bani grei laStambul, ci avea si dusmani care s-ar fi imaginat pe tronulacestuia. Unul dintre acestia era marele dragoman AlexandruMavrocordat Exaporitul, care dorea tronul tarii pentru fiul sau,Nicolae. Brancoveanu nu era strain de interesele acestuireprezentant al Portii, prin urmare, a incercat sa isi ia din timpmasuri de prevedere, incuscrindu-se cu acesta. Ilinca, una dintrefiicele sale s-a casatorit cu unul dintre fiii Exaporitului,Scarlat. Asa cum era de asteptat, zestrea miresei a fostmai mult decat generoasa, iar aceasta noua relatie de rudenie prinalianta, l-a potolit pentru o vreme pe Mavrocordat. Incuscrireaavea sa tina doar un an si jumatate, terminandu-se odata cu decesulprematur al lui Scarlat. Odata cu ruperea relatiilor derudenie, Mavrocordat a lasat orice maniera la o parte si si-acontinuat "sapaturile" la Poarta. Un moment critic se petrece inanul 1703, cand noul vizir Rami Mehmed il cheama pe domnul roman lapoarta "sa sarute poala imparateasca". Departe de a aveasemnificatii pozitive, acest lucru echivala de cele mai multe oricu o mazilire. Aurul il salveaza inca o data pe Brancoveanu, careaccepta sa plateasca dari mai mari.





Odata depasit si acest hop, urmeaza una dintre cele mai frumoaseperioade din domnia lui Brancoveanu. Si cum vremurile linistiteincurajeaza spiritul uman catre meditatie si dezvoltare spirituala,in aceasta epoca au loc cele mai mari transformari culturale simanifestari artistice. Se ridica palate, se construiesc biserici simanastiri, iar tiparul ia avant, ceea ce echivaleaza cu un accesmai larg al maselor catre slova scrisa.

Naframa de matase neagra


Izbucnirea razboiului dintre rusi si turci in 1711 avea sa punacapat linistii. Armata ruseasca condusa de catre nimeni altul decattarul Petru cel Mare a ajuns pana in Moldova, unde domnul DimitrieCantemir li se alatura imediat. A venit randul lui Brancoveanu sadecida de partea cui va fi. In acelasi spirit echilibrat siprevazator, Brancoveanu pune in balanta sortii de izbanda afiecarei parti. Alege si de aceasta data prudenta si isi aseazatabara intr-un punct strategic, care ii permitea "sa pazeasca tarafara primejdie, de catre amandoua partile, adica si de catre turcisi de catre muscali", dupa cum mentioneaza cronica. Cum socotealade acasa nu se potriveste cu cea din targ, nici macar prevedereaextrema a lui Brancoveanu nu a putut anticipa comportamentulboierilor sai. Asa se face ca spatarul Toma Cantacuzino, ruda de-alui Brancoveanu, decide sa actioneze dupa bunul plac, decizie cel-a costat pe domnitorul roman viata sa si a celor patru feciori aisai.

Toma Cantacuzino trece cu o parte din calarime la rusi, inincercare de a-i ajuta sa cucereasca Braila, neglijand astfelindicatiile domnului sau. Rusii au castigat doar o batalie, nu sirazboiul. In final, au fost bucurosi sa cada la pace cu turcii,insa acestia din urma au inceput sa il banuiasca pe domnitorulroman de tradare. Puternicii reprezentanti ai Portii nu auvrut sa creada ca un spatar ar fi actionat de capul sau, prinurmare, aceasta actiune, cumulata cu toate intrigile de la Stambul,avea sa semnifice inceputul sfarsitului. "Miezul actiunii" laStambul a fost chiar o ruda de-a lui Brancoveanu, stolniculConstantin Cantacuzino, care dorea la conducerea Tarii Romanesti pefiul sau, Stefan. Legaturile bune cu Poarta, averea luiBrancoveanu, cat si cei patru descendenti ai sai pe liniemasculina, erau tot atatea motive pentru a-si vedea visulspulberat.



Actiunea nesabuita a spatarului Cantacuzino le oferea acummomentul ideal sa unelteasca impotriva domnului roman. Se afladespre mosiile si despre depozitele de bani din afara, ceea ceintareste suspiciunile turcilor. Nu mai putin, acestia din urma,visau sa intre in posesia aurului pe care Altan-beg il stapanea,prin urmare indepartarea acestuia i-ar fi multumit petoti. De aici pana la decizia de mazilire nu a mai fostdecat un pas. Fara a banui nimic, in data de 14 aprilie 1714,Brancoveanu il primeste la Bucuresti pe trimisul sultanului,capugi-basa Mustafa-aga. Primit in divan, acesta ii pune pe umardomnitorului roman naframa de matase neagra, semnul maziliei.Amenintati cu navalirea tatarilor, nici unul dintre boieriiprezenti nu a schitat nici un gest. In vreme ce unul dintre cei maidestoinici domnitori ai Tarii Romanesti lua drumul maziliei, latron se instala triumfator nimeni altul decat StefanCantacuzino.



Sub o tortura cumplita, Brancoveanu si-a declarat intreagaavere, inclusiv mosiile si depozitele de bani din strainatate. Inafara de proprietatile din Transilvania, familia Brancovenestilorfusese expoliata de orice bun. Se parea ca lucrurile se vor opriaici si chiar domnul mazilit scrisese in Ardeal sa i se pastrezebunurile de acolo. Nimeni nu banuia ca sadismul viziruluiGin Ali Pasa va intrece orice limita. Acesta hotaraste pedeapsacapitala pentru Brancoveanu, cei patru fii ai sai si pentruclucerul Ienache Vacarescu, sfetnicul de incredere al fostuluidomn. Ca o ironie, executia a fost hotarata pentru 15 august, exactdata in care Brancoveanu implinea varsta de 60 de ani. In acea zineagra, a cazut intai capul clucerului, apoi ale feciorilor, iarBrancoveanu, obligat sa treaca prin tortura infioratoare de a-sivedea copiii ucisi, este condus ultimul catre esafod. O moartecare, in acele conditii, venea ca o eliberare. Mult mai tarziu,trupurile Brancovenestilor au fost aduse in tara si ingropate inbiserica Sfantul Gheorghe cel Nou din Bucuresti, insa venerarea lorca sfinti martiri a inceput la scurta vreme dupa uciderea lormiseleasca.