Prima pagină Maratoanele Descopera Descoperă istoria românilor

Amintiri din Epoca de Aur

Descopera Team | 12.18.2009 | ● Vizualizări: 17213
Amintiri din Eoca de Aur     epoca de aur, comunism, amintiri din comunism, amintiri din epoca de aur, partidul comunist, nicolae ceausescu, cenzura, foame, frig, bomboane cubaneze + zoom
Galerie foto (6)

La o prima vedere, acest demers pare bizar, dar noi nu-l consideram lipsit de sens. Copii, adolescenti sau (foarte) tineri – asa eram noi, editorii DESCOPERA.ro, in pragul anului 1989. Ce-si poate aminti un pusti sau o fetita de 9-10 ani din Epoca de Aur? s-ar putea sa va intrebati voi. Ei bine, foarte multe, si de fapt – credem noi – ceea ce a fost esential. Asadar, inspirati de proiectul cinematografic al lui Cristian Mungiu, in acest penultim episod al maratonului « Descopera adevarata istorie a Romanilor » va prezentam cateva povesti si impresii: candide, dar cat se poate de veritabile, ce fac parte din istoria Romaniei de acum 20 (si ceva) de ani, asa cum am trait-o noi.

Daca cineva m-ar provoca sa-mi rezum amintirile dintimpul comunismului in trei cuvinte, i-as raspunde fara ezitare:foame, frig si intuneric. Am copilarit intr-un cartiermarginas al Bucurestiului, unde apa calda si caldura erau un lux,curentul electric se intrerupea cand iti era noaptea mai draga, iarpe rafturilei alimentarei sedeau praful si celebrele, pe atunci,tacamuri (resturi de pui), salam de soia si nechezol (un echivalentinsipid si dubios al cafelei). Retrospectiv, vad astaziasa-numita Epoca de Aur precum o neguroasa si nesfarsitaiarna - din pricinile mentionate mai sus, anotimpul albera intotdeauna cea mai crunta perioada de peste an. O iarna «rosie » in care toata lumea mima cate ceva: ei, Partidul siTovarasul, se (pre)faceau, an de an, ca idealul utopic si absurd allui Marx, omul multilateral dezvoltat, e din ce ince mai aproape, date fiind maretele realizari socialiste, noi neprefaceam ca traim bine, liberi si fericiti. Asta pana cand, invreun fel sau altul deranjam ceva, iar atunci organele de controlsi represiune (de la meschinii activisti de Partid pana la Militiesi sinistra Securitate) ne pedepseau cu supra de masura.

Imi aduc aminte de o intamplare din scoala generala - ma jucamimpreuna cu colegii, in recreatie, iar la un momentdat am luatburetele, imbibat cu apa si praf de creta, de pe tabla si am vrutsa arunc cu el dupa un coleg. Nu stiu cum am facut, dar am nimerittabloul Tovarasului NicolaeCeausescu, tablou care domnea precum o icoana in fiecareclasa. Zoaiele din burete s-au scurs pe mutra iubitului Conducatorsi s-au uscat, schimonosindu-i si caricaturizandu-i figura.Tovarasa invatatoare si o multime de alti tovarasi profesori dinscoala au explodat: in clasa noastra, nu se stie cum, tabloul eraprotapit undeva foarte sus si nicio scara disponibila in acelmoment in scoala nu ajungea acolo pentru ca cineva sa curete chipulmanjit. Pentru involuntara mea subversiune am fost asprusanctionat: parintii mi-au fost chemati la scoala pentru a fimustrati in fata colegiului profesoral, mi-au dat nota 4 lapurtare si, intr-o comico-absurda ceremonie, mi-au luat cravata depionier (situatie in care, spre hazul alor mei, am stat unsemestru). Pe vremea aceea, avem un coleg de clasa, Spanu, caredesena pe ascuns avioane cu zvastici pe ele - o nebunie deneinchipuit. M-am apucat sa desenez si eu cu el. Ceea ce nu m-aimpiedicat ca, atunci cand, la limba romana, am avut drept tema sacompunem o poezie cu subiect la alegere, sa fac un elogiu inversuri - prima mea poezie - inchinat zilei de 26 ianuarie (ziua denastere a multiubitului Conducator).



Era totul un cosmar? Cu siguranta, nu! Atatavreme cat renuntai la spiritul critic in tot ceea ce inseamnaspatiu civic si-ti cautai eliberari si libertati interioare incarti si idei (atatea la cate puteai avea acces intr-un regim carecenzura tot ce parea "suspect"), puteai trece nevazut si nebagat inseama de sistem. In aceasta ordine de idei, tanara filosoafa romanaBrandusa Palade a dezvoltat un concept foarte adecvatpentru Epoca de Aur: libertatea minimala (aici intrandarhicunoscuta Europa Libera, grupul de meditatietranscedentala a lui Petre Tutea, concertele rock si festivalurilede film de la Costinesti sau banalele cleveteli in familie sauintre prieteni). In ceea ce ma priveste pe mine, am fost un copilde multe ori fericit: blocul in care am copilarit a fost construitsi ocupat in 1979 numai de cupluri tinere, care un an sau doi maitarziu au... procreat. Am avut, asadar, o gasca uriasa de prietenisi prietene, iar comunismul nu a reusit sa ne strice (intru totul)copilaria.



de Marc Ulieriu (n.1980)

Multumim din inimaPartidului!

Anii '70 au fost draguti. Am amintiri placute din ei, dar nustiu daca pentru ca situatia era cu adevarat destul de buna -economic vorbind - sau pentru ca o priveam cu ochii naivi si gatasa se bucure de orice ai copilariei, iar parintii, bietii de ei,incercau sa ne tina departe de problemele cu care se luptau ei, cadoar eram copii. Probabil din toate aceste cauze.

Ca sa vezi ce tin minte oamenii din copilaria lor: oamintire dulce de atunci e serbetul (pentru ca, dupaaceea, n-am mai avut mult timp parte de el). In anii '70,se gasea serbet de cel putin zece feluri - cu aromeartificiale, evident, dar nu ne sinchiseam noi pe atunci de asta -,care se vindea nu in borcane, ci in niste ciudate cutii din plasticopac, albastru sau galben, cu o forma cum nici n-am mai vazut deatunci. Iar bunica noastra dinspre mama ne dadea serbetul uns pepaine - iarasi o chestie ciudata. Dar era bun.

Apoi au venit anii '80 si n-a mai fost asafrumos; dar, iarasi, cauzele arau amestecate: si situatiase deteriorase, Ceausescu isi pusese in cap sa plateascadatoria externa a Romaniei, drept care cred ca peste 80% dinproductia de orice mergea la export, iar noi ne bateam pe ceramanea; iar pe de alta parte, acum si eu priveam situatiacu ochii intransigenti si intoleranti ai adolescentei.



Spre sfarsitul anilor '80 - in Bucuresti, cel putin - lumeaaproape ca nu mai vorbea despre altceva decat despre dificultatileprocurarii celor necesare vietii de zi cu zi si despre frustrarileaferente.

Imi amintesc cum odata am stat, mai bine de doua ceasuri, iarna,la o coada la oua si s-au terminat inainte de a cumpara si eu; amvenit acasa plangand, cu impresia oribila ca-mi irosisem douaceasuri din viata absolut degeaba, fara a izbuti sa contribui cuceva la aprovizionarea familiei. Obsesia procurarii hranei prinsacrificiul ritualic al "statului la coada" ne isterizase petoti.

Dar, pana la urma, nu era chiar totul neplacut.Din unele puncte de vedere, chiar duceam o viata maisanatoasa decat multi adolescenti de azi. Duminica -singura zi libera din saptamana, fiindca aveam scoala si sambata -,cum la televizor n-aveam ce vedea, plecam la patinoar, iarna; lastrand, vara; in parc sau "la baschet in curtea scolii", incelelate anotimpuri. Si ne distram, uitand de toate; spuneam zecide bancuri - trei sferturi erau dintre cele politice, care erau sicele mai hilare - si radeam pana nu mai puteam.

Si uite asa, mai plangand, mai razand, au trecut 22 de ani deviata in societatea socialista, din care trebuia sa facem - dupaexpresia repetata pana la saturatie in discursurile personajelorpolitice ale vremii - o societate socialista multilateraldezvoltata.

N-am mai ajuns pana acolo - din fericire - pentru ca a venitrevolutia si, in loc sa construim in continuare socialismul, ne-amapucat sa (re)construim capitalismul, ceea ce facem si in momentulde fata.



de Mihaela Stanescu (n.1967)

Am cravata mea, suntpionier!

Aveam doar 10 ani in decembrie 89, asa ca o vedere clara siobiectiva asupra comunismului din acei ani mi-ar fi imposibil derealizat. Ca orice copil nascut in perioada predecembrista,imi amintesc, mai degraba, de penarele de lemn, de cerneala"Pelican", de husele de banca si de halatele pe care le imbracam laorele de chimie si la cele de ITP, de clasoarele cu timbre si desurprizele de colectie din gumele de mestecat turcesti siarabesti. Imi amintesc de uniforma de soim al patriei,apoi de cea de pionier, de cantecele pionieresti pe care, sincer,le-am repetat de atatea ori incat nici acum nu le-am uitat. Imiamintesc de serile petrecute la lumina lampii cu gaz sau alumanarilor, de cartile lui Jules Verne si ale lui Alexandru Mitru,de prajiturile "ponci", facute din resturi, sau de brifcorul carecosta doar 2 lei si 50 de bani.

Imi amintesc discurile de vinil pe care erau inregistratepovestile "Motanului incaltat", ale "Copiilor capitanului Grant"sau celebra "Petrica si lupul". Cine poate uita desenele animate cuMihaela si Azorel, Lolek si Bolek, Lupul si iepurasul din "Nupagadi zait" sau serialele poloneze "Arabela" si "Norii negri"?Cartile de colorat, soldateii de plastic, mingea de 35 de lei,jucariile chinezesti cu cheita si trusa Optik din care puteaimesteri tot felul de lunete si binocluri.

Cozile la paine, lapte, carne si altele nu maimpresionau. Doar ca ma plictiseam groaznic asteptand sa ajungem"mai in fata". Nu stiam alternativa, asa ca eram convinsca totul este normalitate. Chiar imi placeau crevetii vietnamezi,conservele de peste si painea intermediara unsa cu marmelada. Imiamintesc vag chiar si momentul in care programul TV s-a redus ladoua ore dedicate exclusiv osanalelor pe linie de partid simurmurele oamenilor care se intalneau la piata. Cineva aruncasezvonul ca asa va fi de acum incolo si ca nu vom mai avea parte de"varietati" decat de Revelion.

A fost o lume diferita, cu bunele si relele ei, pe caremintea unui copil nu le putea discerne. A fost o lume cuun sistem de valori opus celui de astazi, la care noi, cei mici peatunci, am minti daca am spune ca nu ne adaptasem. In fond, in aniicopilariei, chiar este posibil totul...



de Adrian Nicolae (n.1979)

Trei culori cunosc pelume!

Nu vreau inapoi Comunismul. Sunt nostalgic doar dupapadurile copilariei mele...

Pentru mine, Revolutia din '89 (pardon, lovitura de stat mascatade moartea si suferintele a mii de romani nevinovati) a venit pecand aveam taman 13 ani jumatate. Prin urmare, o buna parte dincopilaria mea s-a petrecut in perioada socialist-comunista aRomaniei; am prins ultimii ani din regimul lui Ceausescu.

Despre perioada neagra a stalinismului, aveau sa-mi povesteasca,tristi, bunicii; imi aduc aminte si acum sudalmele crancene alebunicului meu (Dumnezeu sa-l odihneasca!) la adresa sacalilor rosiicare i-au luat cu forta caii, vacile si alte animale la colectiv.Cine ii mai pastreaza in memorie pe taranii autentici,cunoaste relatia indescriptibila pe care o aveau acesti oameniabsoluti cu animalele din ograda.

Dupa cum se poate vedea din fotografia alb-negru de mai jos,facuta acum multi ani, nu am scapat nici eu de cravata rosieatarnata de gat. Ca orice alt copil din generatia mea, amfrecventat si organizatia micilor cercetasi ai regimului comunist,denumiti pompos si total aiurea, Pionieri... de parcaactivam in domenii de pionierat ale stiintei si cunoasterii sauexploram cine stie ce taramuri ascunse?!

Sincer va spun, ma incearca un serios sentiment de nostalgiecand imi aduc aminte de perioada aceea. O fi din cauza ca sesuprapune cu anii frumosi ai copilariei, nu stiu ce sa vaspun....

Parca pe atunci oamenii erau mai buni, mai destepti, mai uniti,mai frumosi si chiar mai aproape de Dumnezeu, in ciuda ateismuluioficial propagat cu aplomb peste tot. Nu erau atat de disperatidupa avere si faima, precum dezorientatii din prezent. Nu erau atatde grabiti. Nici nu erau cretini, analfabeti, dezaxati saumitocani, cum sunt - in opinia mea - majoritatea romanilor dinzilele noastre.

Nu aveau 80 de canale TV, sute de reviste si ziare, nuexista Internet. Prin urmare, vroiau, nu vroiau, mai deschideau ocarte, mai vedeau un spectacol de teatru, macar din plictisealadecat din convingere, si tot era un lucru bun la final.Fara atat de mult stres si factori externi deranjanti, erauobligati sa-si vorbeasca si sa se priveasca mai mult. Alt aspect pecare azi, din nefericire, l-am pierdut. Aceasta este insa o altapoveste, si va spun ca mi-ar lua pagini intregi daca intru inea.

Una peste alta, ca tot e la moda sa regreti ceva din perioadavechiului (Oh, Doamne, cum au trecut 20 de ani?) regim, euregret aerul de atunci. Era mai curat. Nu existau atateamasini care sa ne ucida si sa ne imbatranesca incetul cu incetul,cum se intampla azi. Si inca un aspect care vad ca scapa tuturor,nostalgici sau nu:

Oameni buni, pe atunci, Romania avea inca o Natura relativintacta. Muntii si dealurile erau impadurite, existau zonesalbatice, unde te puteai delecta cu aparitia fugara aanimalelor salbatice. Cand ma uit la halul in care a ajuns astazimediul ambiental al Romaniei, regret din tot sufletul perioada incare vana doar Ceausescu si acolitii sai, iar vilele si casoaielecare apareau in rezervatiile naturale tarii, se puteau numara pedegetele mainilor.

Atat.

Sper sa fiu iertat si inteles...

de Nicu Parlog (n.1976)

Partidul, Ceausescu,Romania

Pentru ca nu aveam mai mult de doi ani la Revolutie, pare onebunie sa imi dau cu parerea referitor la Comunism, dinperspectiva nostalgica. Totusi, felul in care doctrina, viata sioranduiala acelor vremuri sunt percepute de tinerii zilelornoastre, cei care nu au prins perioada respectiva, ar putea fi lafel de relevant ca amintirile de atunci ale parintilor si bunicilornostri. Asta acum, cand intre generatii exista probleme decomunicare si intelegerea acestei perceptii ar putea servi laidentificarea radacinilor conflictului.

La fel ca toti cei de un leat cu mine, am aflat desprecomunismul romanesc de la rudele mai inaintate in varsta, din unelelecturi, din filme si din anumite reportaje si emisiuni televizate.Desi raportul bine-rau din toate aceste informatii la care am avutacces inclina simtitor balanta spre partea negativa a lucrurilor,am inteles ca, in Romania, comunismul a avut si partile luibune.

Stiu ca in comunism granitele spre occident erauinchise, accesul fiind permis, greoi si controlat, numaicatre Bulgaria, Ungaria, RDG si URSS. Asta era valabil si pentruprodusele de orice fel. Programul TV dura zilnic de la ora20 pana la ora 22 si includea exclusiv jurnalul de stiri si"Cantarea Romaniei" sau congresele de partid filmate. Deasemenea, curentul electric era intrerupt frecvent, chiar noptile,copiii fiind siliti sa studieze la lumina lumanarilor. Caldura siapa calda lipseau, de asemenea, in instante repetate. Mancarea eraputina, iar cozile la carne si lapte se intindeau pe distantefoarte mari, asteptarea era indelungata, multe produse serationalizau si multi oameni ramaneau pagubiti. Femeilorle erau interzise intreruperile de sarcina, lege care a condus laun adevarat genocid, deoarece multe gravide apelau la metodeempirice de avort, ceea ce provoca, adesea, infectii si decese.Libertatile erau ingradite, libertatea de expresiesi de opinie nu existau, iar abaterile erau aspru pedepsite.Cenzura functiona draconic in presa, cinematografie, teatru siliteratura. Securitatea urmarea tot, infricosa si executa arestariabuzive, aruncand oamenii in puscariile comuniste, de iad. Militiabatea abuziv suspecti si, uneori, martori. Se organizau silitmanifestatii de adoratie fata de conducator, iar cei care doreau saparaseasca tara erau considerati dusmani ai poporului. Cu sigurantalucrurile rele erau in numar mult mai mare... si multe alte exemplemai pot fi date.

In acelasi timp, comunismului i se gaseste o oarecare cautionareprin ceea ce s-a construit propriu-zis in perioada acestui regim;prin perenitatea lui in sensul bun. Trebuie sa vedem si sarecunoastem ca 90% din ceea ce exista astazi in Romania siin Bucuresti - cladiri, drumuri, poduri, baraje, constructii deorice fel, linii de metrou, de tramvai si troleibuz, adicainfrastructura, Casa Poporului, a doua cea mai mare cladire dinlume, toate acestea au fost construite si puse la punct in timpulcomunistilor (desigur, ne putem intreba cum ar fi aratatRomania daca comunismul nu ne-ar fi trecut niciodata granitele). Deasemenea, toata lumea avea locuinte, proprietate personala, sau cuchirie modica la stat. Toti aveau locuri de munca, erau luati de pestrazi si integrati in sistem. Era o inregimentare fortata, darnimeni nu era lasat pe dinafara; constiinta comuna ce caracterizasocietatea comunista avea loc - aparent - pentru toti.Infractionalitatea era foarte scazuta sau controlata,masurile militiei impotriva talhariilor si a altor incalcari delegi fiind neinduratoare.Toti oamenii beneficiau deasistenta medicala gratuita, nu trebuiau sa aiba bani pentru a faceo vizita la medic si a li se rezolva problemele de sanatate. Celmai important, infrastructura romaneasca de astazi are la baza, inconceptia mea si atat cat am putut intelege, eforturile unificateale oamenilor din timpul comunismului. Ca un exemplu al eficienteimasinii de lucru comuniste, recent am aflat despre o comparatiegraitoare intre construirea de acum 22 de ani a Pasajului Unirii sitravaliul prin care trece formarea celui din Baneasa zilelornoastre. Cel dintai a fost finalizat in 1987, dupa 34 zile demunca, iar "al nostru", mult mai scurt, nu s-a terminat nici dupadoi ani si jumatate de chin, soldandu-se si cu o viatapierduta.

Nu in ultimul rand, se zvoneste ca in decembrie '89, NicolaeCeausescu reusise sa acopere in intregime datoriile externe aletarii; pentru ca tot traversam o perioada in care se vorbeste multdespre rata uriasa de indatorare a Romaniei. Cu bunele lui, curelele lui, comunismul a fost, in mare, un episod destul deintunecat din istoria romanilor, anuland individul si procedand lanegarea naturii sale. Aplicat poate mai flexibil, maiputin extremist, cu o comunicare deschisa spre lumea exterioara,oamenii l-ar fi perceput altfel si poate ca nici nu ar fi fostinlaturat la fel de violent. Altfel spus, ideologia suna seducator,insa punerea ei in practica a produs cu totul altceva fata de cepromiteau manualele.

de Alexandru Safta(n.1987)

________________________

SPUNE-TI PAREREA! Povesteste-ne si noua celemai pregnante amintiri care ti-au ramas din comunism (daca te-ainascut inainte de 1989) sau cum percepi tu comunismul romanesc dinperspectiva povestilor si amintirilor celor dragi tie (daca te-ainascut dupa Revolutie). Crezi ca era mai bine sau mai rau pe vremealui Ceausescu?