Vrei să trăieşti mult? Nu te chinui cu restricţia calorică!

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Concluziile au reieşit în urma unui studiu îndelungat, ce a durat 25 de ani, şi contrazic teoria conform căreia o simplă reducere a numărului de calorii poate provoca întârzierea procesului de îmbătrânire. În schimb, noile constatări sugerează că factorii genetici şi compoziţia dietei au un impact mai mare asupra longevităţii.

De-a lungul timpului, mai multe studii au susţinut ideea conform căreia restricţia calorică ajută la prelungirea vieţii. Astfel de experimente au fost realizate pe viermi cilindrici şi pe şobolani. Ceva mai recent, studii moleculare au sugerat că restricţia calorică, sau utilizarea unor compuşi care mimează acest proces, ar putea declanşa o cascadă de schimbări la nivelul expresiei unor gene, fenomen ce ar duce la o îmbătrânire mai lentă.

• Cine l-a detronat pe „regele muzicii pop” Michael Jackson din Topul Billboard Hot 100?
• Un schelet de Tyrannosaurus rex vechi de 67 de milioane de ani, scos la licitație

În 2009, un alt studiu – care începuse în 1989, la Wisconsin National Primate Research Center (WNPRC) -, a concluzionat că restricţia calorică extinde durata de viaţă a maimuţelor rhesus. Cercetătorii au descoperit că doar 13% dintre maimuţele care au ţinut o dietă cu un număr restrâns de calorii au decedat din cauza bolilor legate de vârstă, comparativ cu cele 37 de procente provenite din grupul de control. Unul dintre motivele pentru care s-a observat această diferenţă ar fi că primatele aveau o dietă nesănătoasă. Prin reducerea caloriilor, maimuţele implicate în studiu au devenit mai sănătoase, datorită simplului fapt că au mâncat mai puţină hrană nesănătoasă. Maimuţele din studiul WNPRC au avut o dietă care conţinea zaharoză în proporţie de 28,5%, comparativ cu maimuţele ce au luat parte la cercetarea NIA şi care au consumat o dietă cu doar 3,9% zaharoză.

Mai mult, primatele din grupul de control WNPRC au mâncat cantităţi mai mari de mâncare comparativ cu cele din studiul NIA, care primeau porţii fixe. Din aceste motive, este posibil ca rezultatele studiului WNPRC să se datoreze unui grup de control format din indivizi care mâncau nesănătos, mai degrabă decât grupului care urma „dieta longevităţii”, restrictivă caloric.

Pe de altă parte, oamenii de ştiinţă care au studiat restricţia calorică la şoareci s-au confruntat cu rezultate contradictorii, pe care le atribuiau diversităţii genetice. Este posibil ca variaţiile genetice să explice o parte dintre rezultatele contradictorii descoperite în cele două studii pe maimuţe, având în vedere că maimuţele NIA erau originare din India şi China, pe când cele din WNPRC proveneau doar din India.

Între timp, nu există suficiente dovezi care să ateste că restricţia calorică ajută la încetinirea procesului de îmbătrânire în rândul oamenilor. Deşi studii observaţionale au subliniat că oamenii cu greutate medie tind să trăiască cel mai mult, există oameni de ştiinţă care cred că longevitatea ţine mai curând de factori genetici.

Sursa: Nature