Meteoritul de la Celiabinsk, „reconstituit” cu ajutorul înregistrărilor video realizate de amatori (VIDEO)

Potrivit astronomilor citaţi de AFP acest meteorit a avut o energie echivalentă cu aceea eliberată de 500.000 de tone de TNT la intrarea sa în atmosfera terestră. Şi, chiar dacă a rănit peste o mie de persoane în regiunea Ural, pagubele ar fi putut fi mult mai grave dacă meteoritul nu s-ar fi fragmentat în mai multe etape înainte de a ajunge pe sol.

Traiectorie, curbă luminoasă, dâră de praf, boom supersonic: analizând în cele mai mici detalii circa 20 de înregistrări video realizate de amatori, pe 15 februarie 2013, care au surprins în imagini ploaia de meteoriţi de deasupra Celiabinskului, cercetătorii au putut să determine parametrii asteroidului.

• Ceva ascuns adânc în oceanele lumii ar putea agrava schimbările climatice
• Volodimir Zelenski a primit Medalia Internațională a celor Patru Libertăți

La intrarea în atmosferă, la altitudinea de 95 de kilometri, corpul ceresc zbura cu 19 kilometri pe secundă şi cântărea circa 12.000 de tone. Sub presiunea aerului, meteoritul s-a deformat şi s-a comprimat atât de mult încât a început să se spargă, „iar cea mai importantă serie de fragmentări s-a produs la altitudinea de 30-40 kilometri”, au subliniat autorii studiului, publicat miercuri în revista britanică Nature.

Analiza înregistrărilor video a evidenţiat nu mai puţin de 11 fragmentări şi, ajungând la 29 de kilometri de sol, meteoritul iniţial „se fragmentase deja în 20 de roci mari cântărind circa 10 tone fiecare”, au scris autorii studiului.

Acest proces a continuat pe parcursul întregii coborâri, bucăţile de meteorit continuând să se dezintegreze pe măsură ce se îndreptau spre sol.

Un alt studiu internaţional, publicat tot miercuri în revista americană Science, a estimat că doar între 4 şi 6 tone din meteoritul iniţial au supravieţuit în cele din urmă trecerii acestuia prin atmosferă. „76% din meteorit s-a evaporat, iar cea mai mare parte din ceea ce a rămas s-a transformat la rândul său în praf”, au spus autorii studiului.

Mai mult decât miile de mici fragmente care au atins solul, unda de şoc a dezintegrării meteoritului, apărută un minut mai târziu, a fost aceea care a provocat pagube importante în oraş, rănind peste o mie de persoane.

Un fragment uriaş a supravieţuit totuşi şi a urmat o traiectorie separată, începând de la altitudinea de 25 kilometri, şi a sfârşit prin a se prăbuşi în lacul Cerbakul, îngheţat la acea vreme. Acea bucată a cântărit între 400 şi 500 kilograme în momentul impactului.

Luna trecută, oamenii de ştiinţă ruşi au anunţat că au reuşit să aducă la suprafaţă un fragment uriaş din acel meteorit, care are o lungime de circa 1,5 metri şi o greutate de peste 570 kilograme.

Potrivit analizelor astronomilor cehi şi canadieni care au participat la studiu, meteoritul de la Celiabinsk a avut o orbită „foarte asemănătoare” cu aceea a asteroidului 1999 NC43, un „geocrucişător” cu un diametru de 2 kilometri, identificat pe 14 iulie 1999 şi considerat o ameninţare potenţială pentru Terra.

„Există aproximativ o posibilitate din 10.000 ca proximitatea acestor orbite să reprezinte un simplu hazard”, au scris autorii studiului.

Asemănarea celor două traiectorii este atât de frapantă, încât ea „spune” de fapt că cei doi asteroizi au aparţinut în trecut aceluiaşi corp celest, au afirmat autorii.

Specialiştii estimează că aproape 100 de tone de materiale meteoritice se prăbuşesc pe Terra în fiecare zi, dar cea mai mare parte dintre ele sunt deja reduse la dimensiunea particulelor de praf atunci când ating solul. Şi, în 85% din cazuri, meteoriţii îşi sfârşesc coborârea în oceanele care acoperă scoarţa terestră.

Surse: Mediafax, AFP, Nature