„Peste 30 de ani, oamenii vor fi crescuţi în laborator”. Tehnologia care face posibil acest proiect

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Zoltan Istvan, spune că deja există o mare parte din tehnologia necesară creşterii unui fetus uman într-un uter artificial. Rămân însă multe aspecte etice, legate în special de relaţia dintre mamă şi copil.

Metoda are avantaje şi dezavantaje. Printre avantaje se numără monitorizarea mai facilă a dezvoltării copilului şi intervenţia mai rapidă a medicilor, în cazul în care apar probleme.

În plus, uterul artificial va înlocui mamele surogat, care sunt acum singura soluţie pentru femeile care nu pot duce la capăt o sarcină.

De asemenea, va scădea numărul copiilor născuţi morţi, pentru că medicamentele necesare vor fi administrate mult mai uşor.

Totuşi, tehnologia necesară este foarte complexă. Uterul artificial trebuie să asigure fetusului oxigen şi nutrienţi, dar totodată să elimine toxinele pe care le produce acesta.

Uterul va fi ataşat la „un aparat de placentă” şi la cabluri care vor permite monitorizarea permanentă a dezvoltării fetusului. În interiorul uterului artificial va fi lichid amniotic.

Zoltan Istvan crede că metoda va începe să fie folosită peste 20 de ani, iar peste 30 va deveni deja larg utilizată.

Ectogeneza a fost enunţată prima dată în anul 1924 de către savantul britanic J.B.S. Haldane, care a declarat că până în anul 2074 doar 30% dintre naşteri vor mai fi normale, clasice.

În anul 2001, Hun-Chin Liu, de la Universitatea Cornell, a crescut în laborator ţesut endometrial şi a realizat astfel un uter artificial.

Eficienţa lui a fost testată cu embrioni umani, care au început să se dezvolte, dar aceştiau au trebuit să fie eliminaţi, pentru că legea nu permite în prezent creşterea oamenilor în laborator.

Doi ani mai târziu, Liu a folosit uterul artificial pentru a creşte embioni de cobai, dar aceştia nu s-au dezvoltat complet şi au fost diformi.

Sursa: Motherboard