O populaţie preistorică a ”cucerit” Arctica în urmă cu cel puţin 45.000 de ani

Scheletele congelate ale unor mamuţi lânoşi, descoperite în Siberia, prezintă urmele inconfundabile ale unor răni provocate de suliţe, oferind astfel dovezi ale faptului că o populaţie umană a locuit în regiunile arctice cu multe mii de ani în urmă, mult mai devreme decât credeau oamenii de ştiinţă.

Cercetătorii din Rusia au anunţat, joi, că un mamut lânos – un mascul – descoperit în permafrostul din Golful Enisei, pe ţărmul Oceanului Arctic, a fost ucis de un grup de vânători, în urmă cu 45.000 de ani. Descoperirea reprezintă cel mai timpuriu indiciu ce atestă prezenţa oamenilor în Arctica.

• O navetă spațială dezvoltată de Uniunea Sovietică, oferită la schimb pentru un craniu uman
• Spionii ruși ar fi furat formula vaccinului Oxford/Astra Zeneca, folosită pentru a crea Sputnik

Până la acest studiu, cea mai veche dovadă a prezenţei oamenilor în Arctica data din urmă cu aproximativ 30.000 de ani, potrivit coordonatorului acestui studiu, Vladimir Pitulko, cercetător la Institutul pentru Istoria Culturii Materiale din Sankt Petersburg, afiliat Academiei de Ştiinţe din Rusia.

Oamenii care îndurau condiţiile vitrege din zonele arctice erau, cel mai probabil, vânători-culegători. Mamuţii, „rude” apropiate ale elefantului, cele mai mari vieţuitoare terestre din acea regiune, reprezentau o resursă de hrană importantă.

„Într-adevăr, aceste animale ofereau o sursă nesfârşită de diverse bunuri: hrană, prin carne, grăsime şi măduvă osoasă; carburant, prin bălegar, grăsime şi oase; materie primă, prin oase şi fildeş”, a spus Vladimir Pitulko.

„Cu siguranţă, (oamenii) îi foloseau ca hrană, în special pentru anumite părţi ale corpului, precum limba şi ficatul, considerate delicatese, dar vânarea lor pentru fildeş era mai importantă”, a spus cercetătorul rus, deoarece fildeşul înlocuia lemnul în stepa arctică, lipsită de copaci.

Mamutul respectiv, excavat în 2012, prezenta pe corp o serie de răni grave, semn că a fost ucis de oameni. Vătămările suferite la nivelul coastelor par să fi fost cauzate de suliţele aruncate de vânători, iar rănile de la nivelul omoplaţilor şi pomeţilor par să fi fost cauzate de suliţe care erau ţinute în mână de membrii grupului de vânători.

De asemenea, secţionarea colţului drept al mamutului ar fi putut fi realizată de oameni, după ce animalul a fost ucis.

„Concluzia principală constă în faptul că mamutul a fost ucis cu adevărat de oameni, iar dovezile în acest sens sunt imbatabile”, a declarat cercetătorul rus.

Oamenii de ştiinţă consideră că vânarea mamuţilor a reprezentat un factor critic ce a permis populaţiilor umane să supravieţuiască în Arctica şi să se răspândească până în cele mai îndepărtate regiuni din nordul Siberiei, ajutându-i să ajungă în vecinătatea fostului istm Bering, care unea în trecut Siberia de Alaska. Primii oameni care au ajuns în „Lumea Nouă” au traversat acel istm, apoi s-au răspândit în cele două Americi.

Faptul că oamenii au populat regiunile arctice mai devreme decât se credea anterior sugerează că traversarea fostului istm Bering ar fi putut fi realizată mai devreme decât considerau oamenii de ştiinţă.

Studiul cercetătorilor din Rusia a fost publicat în revista Science.

Sursa: Mediafax