3 din 4 oameni îşi judecă prietenii pe baza profilului de Facebook. De ce purtăm „masca perfecţiunii” pe Facebook?

În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, fondatorul Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), de cele mai multe ori alegem să purtăm şi în viaţa de zi cu zi, nu doar pe Facebook, “masca perfectiunii” şi punem o barieră emoţională între noi şi cei din jur, deoarece nu vrem să scoatem în evidenţa slăbiciunile noastre. Astfel, lumea va vedea doar aspectele pozitive din viaţă noastră, mereu zâmbind şi fericiţi, şi ne va trata că pe un supraom care are puterea de a rezolva problemele vieţii. Lumea nu ştie că şi noi plângem, că şi pe noi ne doare şi va caută la noi secretul “perfecţiunii” sau doar va deveni geloşi pe viaţa noastră “perfectă”. În realitate, întreg acest joc este o mare minciună, în urmă căruia mulţi dintre noi vom ajunge să experimentăm depresia în cele mai diverse forme, fie că este vorba de viaţă reală sau de mediul virtual.

 

“Cumva, la un moment dat în evoluţia sa, omul a ajuns la concluzia că a fi “uman”, deci imperfect, este o dovadă de slăbiciune, un motiv pentru ceilalţi să-l “arate cu degetul”. Această idee a apărut din teamă, iar teamă a venit din experienţă. Cineva, la un moment dat, a ales să fie el însuşi, fără masca, a ales să nu se mai urce cu picioarele pe umbră lui ca s-o ascundă, ci să o lase să se vadă. Şi experienţă i-a spus că acele persoane care-ţi văd umbra, pleacă de lângă ţine. Culmea ironiei este că şi cei care pleacă de lângă noi, la rândul lor se tem: că nu vor fi acceptaţi, înţeleşi, apreciaţi, se tem că vor rămâne singur. Atunci când oamenii ne văd fără masca, deci imperfecţi, îşi proiectează propriile defecte, le recunosc şi aleg să fugă de lângă noi deoarece nu le place situaţia. Dacă ar alege să rămână, ar înseamnă să recunoască faptul că nici ei nu sunt perfecti”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.