După suspendarea în premieră a trenurilor de călători în India, milioane de oameni nevoiţi să meargă pe jos

Reţeaua de cale ferată din India este a patra companie de profil din lume ca mărime şi reprezintă cel mai mare angajator din ţară. Căile ferate operează 125 de spitale răspândite în toată India astfel că are experienţa necesară în dezvoltarea unor noi centre spitaliceşti.

Pe 1 aprilie, India avea peste 4.000 de cazuri de îmbolnăvire cu Covid-19 şi 117 decese. Numărul de îmbolnăviri nu era mare ţinând cont de populaţia de 1,3 miliarde. Sistemul medical nu este încă suprasolicitat astfel că măsurile au fost luate doar pentru a preveni eventuale urgenţe care ar putea apărea. În acelaşi timp, India avea probleme cu disponibilitatea de locuri în spitale chiar şi înainte de epidemia cu noul coronavirus.

• Cât trebuie să plătească turiștii care vor să vadă Fontana di Trevi din Roma?
• Cel mai înalt diplomat al Chinei a acuzat SUA că acționează ca „polițist al lumii”

În mod normal, Căile Ferate Indiene operează peste 20.000 de trenuri cu pasageri pe zi, deservind 7.349 de gări din întreaga ţară, arată CNN.

Măsurile de izolare au scos din uz aproape 70.000 de km de cale ferată, o lungime care poate înconjura Pământul la Ecuator de 1,5 ori. Singurele trenuri care au mai rămas în uz sunt marfarele.

Autorităţile au cerut să fie identificate vagoanele de tren care nu mai sunt în uz şi pot fi transformate în spitale care să poată fi folosite imediat ce va fi nevoie. Potrivit estimărilor, primele 5.000 de locuri amenajate în acest fel ar trebui să fie funcţionale în două săptămâni. Căile ferate din India au mai operat spitale mobile în ultimii 30 de ani, tratând peste un milion de persoane.

Milioane de oameni pe jos

Milioane de persoane din India sunt nevoite să revină pe jos în localităţile de reşedinţă în contexul în care au rămas fără locuri de muncă şi fără mijloace de transport, din cauza restricţiilor antiepidemice, informează BBC.

Goutam Lal Meena merge pe macadam în sandale. Se hrăneşte doar cu biscuiţi şi apă. În Gujarat, Meena câştiga până la 400 de rupii (5,34 dolari) pe zi, iar cei mai mulţi bani îi trimitea acasă. Însă activităţile de lucru sunt grav afectate după ce India a impus restricţii timp de 21 de zile pe 24 martie, cu un preaviz de doar patru ore, pentru a preveni răspândirea coronavirusului. India a raportat până acum peste 6.700 de cazuri Covid-19 şi 229 de decese.

Oprirea tuturor transporturilor înseamnă că oamenii sunt nevoiţi să meargă pe jos.

„Am mers zi şi noapte. Ce altă opţiune aş avea!? Am bani puţini şi sunt aproape fără mâncare”, afirmă Meena, potrivit Mediafax.

Milioane de oameni din India sunt în aceeaşi situaţie, fiind nevoiţi să revină pe jos în localităţile de reşedinţă. Aceşti angajaţi sunt structura economică a marilor centre urbane, în sectoare precum construcţiile, restaurantele, curieratul, saloanele de cosmetică, producţia de automobile, serviciile de canalizare. Circa 100 de milioane de oameni au locuinţe de serviciu insalubre la marginea marilor oraşe.

În condiţiile suspendării activităţilor lucrative din cauza restricţiilor antiepidemice, aceşti oameni au devenit peste noapte refugiaţi de nivel intern. Locurile de muncă s-au închis, iar angajatorii au dispărut.

În acest context, bărbaţi, femei şi copii se îndreaptă pe jos spre localităţile de reşedinţă. Situaţia este asemănătoare cu cea din 1947, când circa 15 milioane de oameni au mers în Pakistan.

Unii muncitori au de mers sute de kilometri până acasă. Spre exemplu, un angajat constructor merge 700 de kilometri pe jos, din New Delhi până în statul indian Madhya Pradesh, cu fiul său de cinci ani. „Când apune soarele, ne oprim şi dormim”, afirmă tatăl.

Rajneesh, în vârstă de 26 de ani, angajat în industria auto, merge 250 de kilometri până într-un sat din zona Uttar Pradesh. Drumul pe jos durează circa patru zile.

Autorităţile regionale au încercat să organizeze transporturi şi să ofere mâncare, dar serviciile au devenit suprasolicitate.