Teoria catastrofei Toba, pusă la îndoială de o serie de descoperiri arheologice din India

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Conform oamenilor de ştiinţă, erupţia Toba, care a avut loc în urmă cu 74.000-75.000 de ani, a fost cea mai puternică erupţie de pe Terra din ultimele două milioane de ani. Aceştia explică faptul că această erupţie a declanşat o iarnă vulcanică şi o nouă epocă glaciară. Unii cercetători explică faptul că aceste condiţii meteorologice extreme cauzate de această erupţia au dus la reducerea populaţiei umane la doar câteva mii de indivizi. Această teorie este cunoscută sub numele de „catatrofa Toba” şi nu se mai bucură de un sprijin extins în comunitatea ştiinţifică, în ultimii ani, fiind descoperite dovezi arheologice care o infirmă, notează Science Alert.

Dovezile arheologice au fost găsite atât în Africa şi Europa, dar cele mai concludente au fost identificate în Dhaba, nordul Indiei, unde uneltele din piatră sugerează o prezenţă umană cu o vechime de 80.000 de ani, înainte şi după erupţia Toba.

• Previziunea ambasadorului austro-ungar: România va intra în război împotriva Imperiului
• Mumia uimitoare a unei maimuțe din Argentina dezvăluie un ritual bizar

Credit foto: Chris Clarkson et al.

„Populaţiile umane de la Dhaba foloseau unelte din piatră care erau similare cu cele folosite de Homo sapiens în Africa în acelaşi timp”, explică arheologul Chris Clarkson, de la Universitatea Queensland, Australia.

„Faptul că aceste seturi de instrumente nu au dispărut la momentul super-erupţiei Toba sau că nu s-au schimbat dramatic la scurt timp după aceea indică faptul că populaţiile umane au supravieţuit aşa-numitei catastrofe şi au continuat să creeze instrumente pentru a-şi modifica mediul înconjurător”, spune arheologul.

Experţii în genetică sunt de acord că, în urmă cu 70.000 de ani, specia noastră a prezentat o scădere semnificativă a diversităţii genetie, dar  mulţi dintre aceştia preferă explicaţiile care nu fac trimitere la erupţia Toba. Una dintre teoriile pe care aceştia le înaintează ia în calcul  posibilitatea efectului de fondator. Astfel, atunci când oamenii moderni s-au răspândit din Africa, aceştia au călătorit în grupuri restrânse, ceea ce a făcut ca diversitatea genelor să scadă de-a lungul timpului. Migrarea în grupuri mici spre Asia şi Europa poate reprezenta o ipoteză care să explice diversitatea genetică a oamenilor din Africa.

Studiul a fost publicat în Nature Communications.

Citeşte şi: