Patriarhia critică încadrarea elevilor în programe de educaţie sexuală: ”Un atentat asupra inocenţei copiilor”

Patriarhia Română a transmis, luni, un comunicat de presă după ce Legea nr. 45/3 aprilie 2020 a fost publicată în Monitorul Oficial al României. Actul normativ prevede obligativitatea organizării în şcoli, cel puţin semestrial, a unor programe pentru viaţă şi sănătate, inclusiv educaţie sexuală pentru copii.

Potrivit Patriarhiei Române, în planul curriculumului şcolar formal, responsabilităţile educaţionale nu pot fi atribuite decât personalului didactic, certificat în acest sens.

• Elevii din România, încărcaţi cu teme. Părinte: Învaţă singur acasă noţiuni ce nu i-au fost predate
• Măștile și sistemele de ventilație sunt mai importante decât distanțarea socială, demonstrează studiile recente

„Considerăm că încadrarea în mod obligatoriu a elevilor în programe de educaţie sexuală reprezintă un atentat asupra inocenţei copiilor, împiedicând dezvoltarea lor firească şi marcându-i pe aceştia pentru întreaga viaţă. În acest sens, mai multe studii realizate în diferite ţări au demonstrat că o astfel de abordare a educaţiei copiilor a avut ca urmare începerea vieţii sexuale mai devreme, cu implicaţiile de rigoare, fără vreo îmbunătăţire în plan social. Spre exemplu, analiza intitulată Re-examinarea dovezilor: Educaţia sexuală completă în şcoli în Statele Unite ale Americii, realizată în anul 2019, de Institutul pentru Cercetare şi Evaluare, din Statele Unite ale Americii, organizaţie independentă cu peste 25 de ani de experienţă în evaluarea programelor de acest tip, arată că programele de educaţie sexuală în şcolile publice nu sunt eficiente, iar unele au dus chiar la creşterea ratei sarcinilor la adolescenţă, la reducerea vârstei debutului sexual, precum şi la comportamente sexuale riscante. Concluzia cercetării este că astfel de programe sunt mai degrabă „de îndoctrinare sexuală” decât „de educaţie”, arată sursa citată.

Conform instituţiei, în unele state ale Uniunii Europene, educaţia sexuală este organizată în cadrul altor discipline şcolare (Austria, Grecia, Irlanda, Letonia, Portugalia, Slovacia, Spania), iar în altele, ca disciplină distinctă, neavând caracter obligatoriu (Bulgaria, Cipru, Danemarca, Finlanda, Italia, Lituania, Polonia).

„În România, studierea temelor specifice educaţiei pentru viaţă şi sănătate se realizează în cadrul disciplinei şcolare obligatorii Consiliere şi dezvoltare personală, căreia i se alocă deja o oră/săptămână în Planul-cadru pentru învăţământul gimnazial. De asemenea, în sistemul public de învăţământ românesc există deja discipline opţionale, ofertate la nivel naţional, care abordează aspecte privind educaţia pentru viaţă: Educaţie pentru sănătate; Pregătiţi pentru viaţă. Educaţie pentru viaţă şi comunitate; Adolescenţă şi autocunoaştere; Mai întâi caracterul”, subliniează oficialii Patriarhiei.

În România, menţionează sursa citată, numeroase şi reprezentative asociaţii din societatea civilă şi-au exprimat îngrijorarea faţă de efectele educaţiei sexuale asupra copiilor.

„Aceste asociaţii şi-au prezentat poziţia în mod public şi au propus soluţii alternative, în care accentul cade pe educaţia pentru familie. Considerăm că pregătirea pentru viaţa intimă şi de familie trebuie să fie lăsată în primul rând în sarcina familiei care poate aprecia corect şi obiectiv stadiul de dezvoltare psiho-fizic, intelectual şi emoţional al copilului. Conştienţi fiind de importanţa educaţiei tinerilor pentru a răspunde provocărilor societăţii actuale, considerăm că identitatea şi viaţa persoanei umane nu se epuizează într-o realitate exclusiv biologică sau socio-culturală. Viaţa are şi o dimensiune spirituală, ignorată în societatea contemporană secularizată, care a pierdut sensul sacru al vieţii umane. Biserica a acordat dintotdeauna o importanţă deosebită creşterii spirituale a omului, care este chemat la viaţă veşnică în iubirea lui Dumnezeu. De aceea, este relevantă şi valorificarea specificului formativ al educaţiei religioase, care contribuie la cultivarea unei conştiinţe vii şi mărturisitoare a valorii eterne a persoanei umane, la promovarea demnităţii acesteia în familie şi în societate şi la reducerea efectelor negative ale crizei contemporane de identitate şi de orientare”, adaugă oficialii Patriarhiei Române.