Un studiu sugerează o posibilă cauză pentru pierderea în greutate la bolnavii de cancer

O nouă cercetare privind pierderea bruscă în greutate descoperă o posibilă cauză a caşexiei (pierderea în greutate) la pacienţii cu cancer şi a sindromului Cockayne la copii. Cercetătorii leagă problema pierderii în greutate de deteriorarea ADN-ului care perturbă mesagerii chimici trimişi la creier.

Unul dintre cele mai grave efecte ale cancerului este pierderea bruscă în greutate, a poftei de mâncare şi a muşchilor, care îi poate afecta pe unii pacienţi în ultimele etape ale bolii. Acest sindrom de epuizare este cunoscut sub numele de caşexie şi poate fi declanşat şi în alte afecţiuni grave, inclusiv în cazul bolilor de inimă şi al HIV, potrivit The Guardian.

• Confirmat științific! De ce este bine să încălzim mâncarea pentru pisici?
• Anotimpurile nu mai respectă calendarul. Ce arată un nou studiu?

În plus, o versiune moştenită a sindroamului de epuizare extremă poate afecta copiii. Cunoscut sub numele de sindromul Cockayne, acesta îi face pe copii să sufere de malnutriţie severă şi epuizare care este paralelă cu efectul caşexiei.

„Este destul de înspăimântător”

Profesorul Ketan Patel a condus cercetarea la Institutul Weatherall de Medicină Moleculară din Oxford. „În cazul pacienţilor bolnavi de cancer, indivizii pot trece de la a părea destul de normali la a fi imobilizaţi în scaun cu rotile din cauza epuizării musculare şi a pierderii în greutate în doar câteva luni”, a declarat oncologul profesor Charlie Swanton, de la Institutul Crick din Londra. „Este destul de înspăimântător”.

În ciuda eforturilor ştiinţifice considerabile, cauzele caşexiei au rămas un mister. Cu toate acestea, lucrările recente ale cercetătorilor britanici au dat speranţe că oamenii de ştiinţă se apropie de unele dintre cauzele acestei afecţiuni.

O echipă de oameni de ştiinţă condusă de profesorul Ketan Patel, director al Institutului Weatherall de Medicină Moleculară din Oxford, a legat recent boala de deteriorarea ADN-ului care perturbă mesagerii chimici care sunt trimişi la creier, determinându-l să elibereze hormoni care suprimă pofta de mâncare. Rezultatul este o pierdere severă în greutate.

Cercetătorii au descoperit că acest proces este adesea iniţiat atunci când formaldehida, o substanţă chimică naturală, se acumulează în fluxul sanguin al unei persoane. Atunci când aceasta este filtrată de rinichi, celulele acestora suferă daune la nivelul ADN-ului în acest proces. Acest lucru, la rândul său, determină rinichii să secrete un hormon care transmite creierului mesajul de a suprima pofta de mâncare.

„Atunci când faci chimioterapie, ţi se administrează o substanţă chimică care atacă ADN-ul”

„Atunci când faci chimioterapie, ţi se administrează o substanţă chimică care atacă ADN-ul în acelaşi mod în care o face formaldehida”, a spus Patel. „Cu alte cuvinte, este posibil ca aceasta să deterioreze ADN-ul şi să declanşeze aceste semnale care îi spun creierului să suprime pofta de mâncare”.

Cercetarea sugerează, de asemenea, o posibilă cale de tratare a problemei, a adăugat el. Mesagerul trimis de rinichi către creier este o substanţă chimică numită GDF15, o descoperire care are implicaţii clinice importante. „Aceasta sugerează că am putea fi capabili să tratăm pierderea în greutate la pacienţii care urmează chimioterapie pentru cancer şi la copiii cu sindromul Cockayne prin administrarea unui anticorp care neutralizează GDF15. Am putea astfel să blocăm aceste mesaje şi să oprim apariţia caşexiei”.

Caşexia este mai mult decât pierderea poftei de mâncare şi scăderea în greutate. Medicii se străduiesc să inverseze starea atunci când aceasta se instalează. Cu toate acestea, Swanton a recomandat prudenţă. „Acesta este un studiu fascinant şi important. GDF15 este unul dintre mecanismele cunoscute care contribuie la dezvoltarea caşexiei, dar nu va fi singurul. Avem nevoie urgent de mai multe lucrări ca aceasta pentru a înţelege alte căi şi cauze, deoarece ştim că acest sindrom contribuie la incapacitatea noastră de a trata pacienţii pe măsură ce devin mai slabi”.

„Este o problemă complexă care are un impact enorm”

Progresele înregistrate în genomică şi în înţelegerea cauzelor caşexiei au făcut ca această boală să devină un punct de interes pentru programul Grand Cancer Challenges, recent înfiinţat de Cancer Research UK şi de Institutul Naţional de Cancer din SUA. Acest lucru indică această afecţiune ca fiind o ţintă principală pentru cercetarea tumorală pe ambele maluri ale Atlanticului.

„Caşexia înseamnă mai mult decât pierderea poftei de mâncare şi scăderea în greutate, iar medicii se luptă să inverseze această afecţiune atunci când se instalează”, a adăugat Michelle Mitchell, director executiv al Cancer Research UK. „Este o problemă complexă care are un impact enorm asupra persoanelor bolnave de cancer, dăunând bunăstării lor şi scăzându-le energia într-un moment în care au cea mai mare nevoie de ea. Cercetările care ne pot spune mai multe despre mecanismele care stau la baza caşexiei sunt esenţiale dacă vrem să găsim o modalitate de a o gestiona”.